Povestea Lui Harap Alb: Rezumat & Comentariu [Pe Scurt – Pe Capitole – Personaje]

Basmul cult „Povestea lui Harap Alb” de Ion Creangă este inclus în categoria operelor literare de studiat pentru bac, astfel că trebuie pregătită ca atare. Pentru a pregăti materia cât mai bine, îți punem la dispoziție basmul Povestea lui Harap Alb, atât în varianta de rezumat pe scurt, cât și în varianta de comentariu pentru eseul de la subiectul 3.

Pentru a lua o nota foarte bună la BAC, îți recomand să citești și cartea ”Povestea lui Harap Alb” cu toate momentele subiectului, personajele, detaliile importante. Eu am citit-o de curând pentru a mă ajuta să redactez acest articol – cu sinceritate îți spun ca am parcurs-o ușor, în aproximativ 2-3 ore. Cartea are 57 de pagini, iar povestea este interesantă.

Totuși, în cazul în care nu ai timp sau chef, citește rezumatul scurt, construit pe baza înțelegerii mele în cele ce urmează, iar apoi exersează cu comentariile din ultima parte a articolului, pe care le-am pregătit pas cu pas, inspirat dintr-o carte foarte bună de eseuri pentru bac menționată la finalul acestui articol.

Pentru o urmărire mai ușoară a subiectului, mergi direct la secțiunea de care ești interesat:

➜ Povestea lui Harap Alb – rezumat pe scurt

➜ Povestea lui Harap Alb – comentariu/ eseu (cu 3 teme potențiale pentru subiectul 3)

Povestea lui Harap Alb – rezumat pe scurt

În cazul în care nu ai apucat să citești cartea, îți voi pune la dispoziție rezumatul ”Povestea lui Harap Alb”, prezentat pe scurt, astfel încât să fie ușor de înțeles. După parcurgerea acestui rezumat, vei avea o viziune de ansamblu, care te va ajuta să pregătești mai bine partea de comentariu de la subiectul 3, în cazul în care ești norocos să pice chiar basmul cult.

 

Povestea începe în vremuri îndepărtate, pe vremea în care exista un crai și un împărat, frați aflați la margini de lumi diferite. Împăratul se numea Împăratul Verde, iar acesta nu avea decât două fete, neavând astfel cine să-i moștenească împărăția. Fratele său, Craiul avea trei băieți, din acest motiv Împăratul Verde, aflat la capătul puterilor, a trimis de veste că vrea ca unul dintre feciorii Craiului să-i preia împărăția.

Auzind acestea, Craiul a transmis vestea către cei trei feciori ai săi. După o încercare prin care i-a trecut ca să vadă dacă sunt capabili să devină împărați, cei mai mari dintre ei nici bine nu au plecat la drum, că s-au și întors acasă înspăimântați. Îmbrăcat în blană de urs și ieșindu-le în cale pentru a vedea dacă aceștia sunt vrednici să plece la drum, craiul s-a convins de lipsa abilităților celor doi fii mai mari de a deveni împărați.

Fiul cel mic, sfătuit de o bătrână cerșetoare cum să procedeze ca să nu mai pățească rușinea prin care au trecut frații săi, merge la tatăl său și îi cere calul, armele și hainele din tinerețe. Craiul, uimit de acest lucru și spunând că nu ștIe dacă ar putea să se folosească de calul său de care nici nu mai știe dacă trăiește, totuși se pune de acord cu fiul cel mic și îi pune la dispoziție cele necesare.

După acordul tatălui său, mezinul pregătește armele, frâiele, căpăstrul și o tavă de jăratic și merge la herghelie, unde pune tava cu jăratic între cai, iar dintre toți caii, vine să mănânce cel mai bătrân și gârbov cal. Cu toate că fiul cel mic îl lovește în repetate rânduri încercând să-l alunge, calul se dovedește a fi un cal fermecat care are să-l poarte cu el în siguranță pe tărâmuri îndepărtate. Supus la încercarea tatălui său care se îmbracă în blană de urs și îi iese în cale, nici acesta și nici calul nu se sperie, iar Craiul mândru îl binecuvântează pe fiu să plece la drum, spunându-i să se ferească de omul roș, dar mai ales de omul spân.

Fiul cel mic pleacă la drum, cutreieră mult timp, până când în codru îi apare omul spân în față de 3 ori sub înfățișări diferite, păcălindu-l în cele din urmă pe fiul Craiului să meargă la drum împreună. Această alegere se întoarce împotriva sa, în momentul în care spânul îl păcălește pe fecior să coboare într-o fântână pentru a se răcori, moment în care pentru a-i cruța viața, spânul îl obligă să i se supună, își schimbă hainele între ei și îl botează Harap Alb.

Cei doi pleacă la drum spre Împăratul Verde cu identitățile schimbate, iar odată ajunși la împărăție, Spânul este primit cu voie bună, iar Harap Alb este trimis la grajduri. Pentru a-l impresiona pe Împărat, Spânul îi spune împăratului că are cea mai bună slugă și îl trimite pe Harap Alb să meargă în Grădina Ursului, pentru a-i aduce o salată rară, pe care Împăratul cu greu putea să o dobândească, iar mai apoi, o piatră nestemată din fruntea cerbului. Aceste două sarcini extraordinar de grele aveau să îl expună pe Harap Alb la un pericol de moarte. Totuși, ajutat de bătrâna înțeleaptă din nou, care se dovedește a fi Sfânta Duminică, acesta trece cu bine și spre uimirea Împăratului și a omului spân, vine la împărăție cu lucrurile mult dorite.

În cele din urmă, Harap Alb este expus și la a treia încercare după ce este ridiculizat de omul Spân, aceia de a o aduce la împărăție pe fata omului Roș, aflată la o altă margine de lume și cunoscută ca fiind o mare vrăjitoare. Astfel, Harap Alb pleacă spre împărăția Omul Roș, iar în drumul său spre acesta, Harap Alb face mai multe fapte bune. Prima dată, fiind nevoit să treacă peste o nuntă de furnici pentru a-și continua drumul, acesta hotărăște să ocolească podul pe care erau furnicile, iar mai apoi, ajută un roi de albine cărora le-a construit un loc în care să locuiască. Ca și consecință a faptelor sale, Harap Alb primește de la furnici și de la crăiasa albinelor câte o aripă fermecată, care aveau să îi fie de ajutor în drumul său spre Omul Roș.

Continuându-și drumul spre îndepărtatul tărâm, Harap Alb întâlnește rând pe rând cinci făpturi ciudate care se oferă să îl însoțească și să-l ajute să ajungă la destinație cu bine. Numele acestor făpturi sunt sugestive pentru modurile în care ar putea să îl ferească de rele: Gerilă, Setilă, Ochilă, Flămânzilă și Păsări-Lăți-Lungilă. Cu ajutorul acestora Harap Alb trece de încercări grele pe care i le-a scos drumul în cale, astfel că ajunge la Omul Roș. La rându-i, Omul Roș, de asemenea îl supune la o serie de probe dificile, pe care de asemenea le depășește, iar într-un final reușește să plece spre împărăția lui Verde-Împărat cu fata Omului Roș.

Pe drum, Harap Alb și fata omului Roș prin drag unul de celălalt, iar de-ndată ce ajung la împărăție, fata dezvăluie adevărata identitate al lui Harap Alb, iar Spânul, nervos că a fost trădat de către acesta, se repede și îi taie capul. La rândul său, Spânul este ucis de către calul lui Harap Alb, care îl azvârle pe Spân din înaltul cerurilor.

În cele din urmă, fata Împăratului Roș îl readuce la viață pe Harap Alb cu apa moartă și apa vie, pe care Harap Alb le obținuse în încercarea de a primi binecuvântarea de a lua fata cu el . Astfel, Harap Alb se trezește și se căsătorește cu fata Împăratului, totodată primind binecuvântare și împărăția lui Verde-Împărat.

Personaje din Povestea lui Harap Alb

Personajele din ”Povestea lui Harap Alb” sunt repere foarte importante ale basmului, complexitatea acestuia fiind dată și de personaje care apar cu diferite scopuri în călătoria eroului. În această secțiune vei găsi lista cu personaje principale, secundare și episodice din Povestea lui Harap Alb, descrise pe scurt.

Personaje principale

➜ Harap Alb

Harap Alb este personajul principal și protagonistul basmului. Acesta este un personaj pozitiv, dinamic și reprezintă tipul naivului care pleacă în călătoria de inițiere.

Personaje secundare

➜ Omul Spân

Spânul este personaj secundar, antagonist, negativ, tipul omului viclean, manipulator şi duplicitar. (reprezintă răul necesar fără de care nu ar fi fost posibilă iniţierea fiului de crai)

➜ Sfânta Duminică

Sfânta Duminică este personaj secundar, pozitiv, personaj ajutor și donator. Aceasta are rolul de a-l supune pe Harap Alb la proba milosteniei.

➜ Împăratul Verde

Împăratul Verde este personaj secundar, tipul împăratului iubitor de supuși și naiv.

➜ Împăratul Roş

Împăratul Roș este personaj secundar, pozitiv, plat și reprezintă tipul tatălui protector, grijuliu și are rolul de a evidenția calitățile eroului sau ale altor personaje din jurul său (curaj, istețime, perseverență, devotament).

Personaje episodice

➜ Craiul

Craiul este personaj episodic, plat și reprezintă tipul tatălui inițiator.

➜ Fata împăratului Roş

Fata împăratului este personaj secundar, cu puteri supranaturale.

➜ Ochilă, Setilă, Gerilă, Flămânzilă, Păsări-Lăţi-Lungilă

Cele cinci creaturi ciudate sunt personaje episodice, ajutoare, personaje reale cu puteri supranaturale.

➜ Alte personaje episodice

Alte personaje episodice sunt frații lui Harap Alb, verişoarele acestuia – adică fetele Împăratului Verde, calul, furnica, albina.

Povestea lui Harap Alb – comentariu/ eseu subiectul III

Având în vedere faptul că ți-ai făcut deja o viziune citind rezumatul Povestea lui Harap Alb expus mai sus, rezumat care expune pe scurt toată desfășurarea poveștii, vreau să te ajut să îți structurezi mai bine ideile pentru comentariul / eseul de la subiectul 3, care te va ajuta să treci bacul cu bine.

Basmul Povestea lui Harap Alb este o operă care se învață ușor dacă reușești să reții ideile cele mai importante din rezumat, dar și din comentariu. Îmbinând noțiunile pe care reușești să le reții din toate aceste materiale (sper că îți faci o structură logică în minte) și ce înveți la școală, vei reuși cu siguranță să treci acest examen cu notă mare.

Povestea lui Harap Alb – Comentariu Tema și viziunea despre lume

Redactează un eseu de 600-900 cuvinte (două-trei pagini), în care să prezinți tema și viziunea despre lume dintr-un basm cult studiat.

↓

Basmul ”Povestea lui Harap Alb” a aparut în anul 1877 în revista “Convorbiri literare” și este cel mai cunoscut basm al lui Ion Creanga. Totodată, opera lui Creangă este consideratâ de Gabaret Ibraileanu “o adevarata epopee a poporului roman”. Povestea urmărește drumul inițiatic al protagonistului și dificultățile inerente acestuia.

Pornind de la modelul basmului folcloric, caracterizat de stereotipie, autorul reactualizează teme de circulație universală, dar le organizează conform propriei viziuni (fuziunea dintre real și fabulos), într-un text narativ mai complex decât la basmelor populare, supralicitând procedeul triplicării).

Basmul cult este o specie narativă pluriepisodică implicând fabulosul, cu numeroase personaje purtătoare ale unor valori simbolice, întruchipând binele și răul în diversele lor ipostaze. Personajele îndeplinesc, prin raportare la protagonist, o serie de funcții (antagonistul, ajutoarele, donatorii), unele având puteri supranaturale.

Acțiunea basmului implică prezența fabulosului (elemente supranaturale) și este supusă acțiuni convenționale, care înfățișează parcurgerea drumului maturizării de către erou. Conflictul dintre bine și rău se încheie prin victoria forțelor binelui. Reperele temporale și spațiale sunt vagi, nedeterminate. Elemente de compoziție tipice vizează clișee compoziționale formule specifice, cifre și obiecte magice, procedeul triplicării.

Titlul sugerează tema basmului: maturizarea mezinului craciului. Concret, eroul parcurge o aventură eroică imaginară, un drum al maturizării necesar pentru a deveni împărat. Numele personajului îi reflectă condiția duală: rob, slugă (Harap), de origine nobilă (Alb). Motive narative specifice, prezente și în ”Povestea lui Harap Alb” sunt: superioritatea mezinului, supunerea prin vicleșug, muncile, demascarea răufăcătorului, pedeapsa, căsătoria.

Două episoade care înfățișează tema sunt supunerea prin vicleșug și demascarea răufăcătorului, motive narative care evidențiază începutul și sfîrșitul inițierii feciorului de crai. În episodul coborârii în fântână, naivitatea tânărului face posibilă supunerea prin vicleșug. Antagonistul (răufăcătorul) îl închide pe tânăr într-o fântână și îi cere, pentru a-l lăsa în viață, să facă schimb de identitate, să devină robul lui și să îi jure ”pe ascuțișul paloșului” (sugestie a unui cod al conduitei cavalerești) să-i dea întru toate, ”până când va muri și iar va învia”, condiționare paradoxală, dar care arată și modul de eliberare. De asemenea, Spânul îi dă fiului de crai numele de Harap-Alb.

La întoarcerea la curtea lui Verde Împărat, fata împăratului Roș îl demască pe Spân, care crede însă că Harap Alb a divulgat secretul și îi taie capul. De fapt, răutatea Spânului îl dezleagă pe erou de jurământ, semn că inițierea este încheiată. Erou este înviat de fată cu ajutorul obiectelor magice și devine împărat.

Întâmplările sunt relatate din perspectiva unui narator omniscient, care intervine adesea prin comentarii sau reflecții caracterizate prin umor sau oralitate. Narațiunea la persoanal a III-a alternează cu dialogul. 

Subiectul basmului urmărește modul în care personajul principal, Harap Alb, parcurge un drum al inițierii, la finalul căruia devine împărat, adică trece într-un plan superior de existență, care înseamnă modificarea statutului social și spiritual al eroului (caracterul de Bildungsroman).

Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, în plan compozițional unor părți narative, etape ale drumului inițiatic: etapa inițială, de pregătire pentru drum, la curtea craiului – ”fiul craiului”, ”mezinul” (naivul); parcurgerea drumului inițiatic – Harap Alb (novicele/ cel supus inițierii); răsplata – împăratul (inițiatul),

Ion Creangă utilizează triplicarea (triplarea situațiilor), dar supralicitează procedeul de tehnică narativă specific basmului popular, astfel că eroul nu are de trecut doar trei probe, ci mai multe serii de probe, potrivit avertismentului tatălui său ”să te ferești de omul roș, iar mai ales de omul spân [..] că sunt foarte șugubeți”. În basm, sunt prezente numerele magice, simbilice: 3, 12, 24, și obiecte miraculoase, unele fiind grupate câte trei (”trei smicele de măr dulce și apă vie și apă moartă”).

Simetria incipit – final se realizează prin clișee compoziționale/ formule tipice, convenții care marchează intrarea și ieșirea din fabulos. Fuziunea dintre real și fabulos se realizează de la început, deoarece naratorul inovează formula inițială, punând povestea pe seama spuselor altcuiva: ”Amu cică era odată”, adică se spune, fără însă a nega ca în basmul popular (”A fos odată ca niciodată”). Formula finală include o comparație între cele două lumi – a fabulosului și a realului.

Precizate în incipit, reperele temporale și spațiale sunt vagi, nedeterminate: ”Amu cică era odată într-o țară un crai, care avea trei feciori”. Acțiunea începe la ”o margine a pământului” și continuă la cealaltă margine.

Acțiunea se desfășoară linear, cronologic, prin înlănțuirea secvențelor narative/ a episoadelor și respectă modelul structural stereotip și ciclic al basmului: o situație inițială de echilibru (expozițiunea), tulburarea echilibrului/ prejudiciul (intriga), parcurgerea unui drum cu trecerea probelor (desfășurarea acțiunii), acțiunea reparatorie (punctul culminant), refacerea echilibrului și răsplătirea eroului (deznodământul).

Situația inițială (expozițiunea) prezintă o stare de echilibru: un crai avea trei feciori, iar în alt capăt de lume, un frate mai mare al său, Verde-Împărat, avea două fete.

Tulburarea echilibrului (intriga) are drept cauză o lipsă relevată de scrisoarea lui Verde-Împărat: absența moștenitorului (motivul împăratului fără urmași). Craiul este rugat de fratele său să îl trimită pe cel mai vrednic dintre nepoți, ca să-i urmeze la tron. Vrednicia trebuie însă dovedită prin trecerea mai multor serii de probe.

Acțiunea de recuperare a echilibrului (desfășurarea acțiunii) cuprinde mai multe episoade, în succesiunea motivelor narative ale basmului.

Căutarea eroului se concretizează prin încercarea la care își supine craiul băieții: se îmbracă în piele de urs și iese fiecăruia în față de sub un pod. Conform structurii formale a basmului, fiul cel mic reușește să treacă această probă a curajului (motivul superiorității mezinului), după o etapă pregătitoare, în care este ajutat de Sfânta Duminică, drept răsplata pentru milostenia sa.

Întrucât a depășit proba de la pod, simbol al trecerii spre altă etapă a vieții, tatăl continuă inițierea fiului mezin și îl sfătuiește să se ferească de omul spân și omul roș (motivul interdicției) și îi dăruiește pielea de urs.

Pe drum, pentru că se rătăcește în pădurea labirint și crede că se află în țara spânilor, fiul cel mic al craiului își ia drept slugă și călăuză un spân (încălcarea interdicției).

Coborârea fiului de crai în fântână reprezintă o secvență narativă importantă, întrucât înșelătoria provoacă evoluția conflictului. Naivitatea este sancționată prin pierderea însemnelor originii și a dreptului de a deveni împărat: ”Spânul pune mâna pe cartea, pe banii si pe armele fiului de crai”. Spânul îi fură identitatea, îl transformă în rob, îi dă numele de Harap-Alb și îi trasează proiectul existențial, spunându-i că va trebui să moară și să învie ca să-și recapete idefntitatea (jurământul din fântână).

Răutatea Spânului (inițiatorul) îl va supune la probe dificile, în care va demonstra calitățile morale necesare unui viitor împărat: înțelepciune, curaj, bunătate. Spânul îi cere să aducă ”salăți” din Grădina Ursului, pietrele prețioase din pădurea cerbului și pe fata împăratului Roș.

Primele două probe le trece cu ajutorul unor obiecte magice de la Sfânta Duminică. A treia probă cuprinde mai multe serii de probe (triplicarea), este o altă etapă a inițierii, mai complexă și necesită mai multe ajutoare. Pe drumul spre Împăratul Roș, crăiasa furnicilor și crăiasa albinelor îi dăruiesc câte o aripă drept răsplată pentru că le-a ajutat poporul de gâze, iar cei cinci tovarăși cu puteri supranaturale, Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă îl însoțesc deoarece a fost prietenos.

Datorită acestor personaje himerice, donatori și ajutoare, protagonistul probează dobândirea calităților solicitate de probele prin care Împăratul Roș tinde să îndepărteze ceata de pețitori.

Lichidarea înșelătoriei și acțiunea reparatorie, corespunzătoare punctului culminant, se petrec la curtea lui Verde-Împărat, unde Harap-Alb se întoarce cu fata Împăratului Roș, care dezvăluie adevărata lui identitate. Încercarea Spânului de a-l ucide pe Harap-Alb este ratată. Lichidarea violenței nu-i aparține eroului, ca în basmul popular, ci altui personaj, calul năzdrăvan. Episodul care cuprinde scena tăierii capului personajului principal și a reînvierii lui de către fata împăratului, cu ajutorul obiecrtelor magice, are semnificația morții inițiatice.

Deznodământul constă în refacerea echilibrului și răsplata eroului. El reintră în posesia paloșului și primește recompensa: pe fata împăratului Roș și împărăția, ceea ce confirmă maturizarea. Astfel, conflictul, lupta dintre bine și rău, se încheie prin victoria forțelor binelui.

Personajele (oameni, dar și ”ființe himerice” cu comportament omenesc) sunt purtătoare ale unor valori simbolice și reprezintă binele și răul în diverse ipostaze. Eroul (protagonistul) este sprijinit de ajutoare și donatori: ființe cu însușiri supranaturale (Sfânta Duminică), animale fabuloase (calul năzdrăvan, crăiasa furnicilor și a albinelor), făpturi himerice (cei cinci tovarăși) sau obiecte miraculoase (aripile crăieselor, smicelele de măr, apa vie, apa moartă), și se confruntă cu antagonistul (Spânul), care are și funcție de trimițător, iar personajul căutat este fata de împărat.

Povestea este construită după schema narativă a inițierii, care presupune un traseu al devenirii eroului, pe parcursul confruntării cu antagonistul. Harap-Alb dovedește prin trecerea probelor o serie d ecalități umane necesare unui viitor împărat, în viziunea scriitorului (mila, bunătatea, prietenia, respectarea jurământului, curajul), însă nu are puteri supranaturale, fiind construit mai degrabă pe o schemă realistă. Exponentul binelui este ajutat de personaje și obiecte înzestrate cu puteri miraculoase.

Spânul nu este doar o întruchipare a răului, ci are și rolul inițiatorului, este un rău necesar. De aceea calul năzdrăvan nu-l ucide înainte ca inițierea eroului să se fi încheiat.

Mijloacele de caracterizare sunt directe (de către narator, de către alte personaje, prin autocaracterizare) și indirecte (prin fapte, gânduri, relații cu alte personaje, nume). Specific basmului cult este modul în care se individualizează personajele, în primul rând prin limbaj (caracterizare indirectă).

Limbajul naratorului și al personajelor se caracterizează prin umor, folosind diminutive cu valoare augmentativă ca ”buzișoare”, ”băuturică”, de asemenea prin caracterizări pitorești în ceea ce privește portretul lui Gerilă, Ochilă, dar și prin oralitate, de exemplu ”vorba ceea”. Registrele stilistice – popular, oral și regional conferă originalitate limbajului artistic, prin integrarea unor termeni și expresii populare, regionalisme fonetice sau lexicale.

În opinia mea, Harap Alb nu întruchipează tipul eroului voinic din basmele populare, ci pe acela al eroului vrednic, pentru că evoluția sa reflectă concepția despre lume a scriitoruluji, prin umanizarea fantasticului. Trecerea protagonistului prin încercări dificile, ca și condiția umilitoare de rob la dispoziția unui spân nedrept, conturează sensul didactic al basmului, care este exprimat de Sfânta Duminică ”Când vei ajungeși tu odată mare și tare, îi căuta să judeci lucrurile de-a fir-a-păr și vei crede celor asupriți și necăjiți, pentru că știi acum ce e necazul”.

Prin urmare, basmul este ”o oglindire… a vieții în moduri fabuloase” (G. Călinescu). Povestea lui Harap Alb este un basm cult având ca particularități umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor prin limbaj, umorul și oralitatea.

Surse:

Lascăr., M & Paicu., M. 2014. Varianta rapidă de pregătire a eseului pentru bac. Art Grup Editorial.
Ion Creangă. Povestea lui Harap Alb