Romanul realist balzacian „Enigma Otiliei” de G. Călinescu este inclus în categoria operelor literare de studiat pentru bac, astfel că trebuie pregătit ca atare.
Pentru a pregăti materia cât mai bine, îți punem la dispoziție romanul „Enigma Otiliei”, atât în varianta de rezumat pe scurt, cât și în varianta de comentariu pentru eseul de la subiectul 3.
Pentru a lua o nota foarte bună la BAC, îți recomand să citești și cartea ”Enigma Otiliei” cu toate momentele subiectului, personajele, detaliile importante. Eu am citit-o de curând pentru a mă ajuta să redactez acest articol – am parcurs-o de-a lungul a două zile, dar sincer îți spun că povestea este interesantă și merită citită.
Totuși, în cazul în care nu ai timp sau chef, citește rezumatul scurt, construit pe baza înțelegerii mele în cele ce urmează. Apoi, exersează cu comentariile din ultima parte a articolului, pe care le-am pregătit pas cu pas, inspirat dintr-o carte foarte bună de eseuri pentru bac, menționată la finalul acestui articol.
Enigma Otiliei – rezumat pe scurt
În cazul în care nu ai apucat să citești cartea, îți voi pune la dispoziție rezumatul romanului ”Enigma Otiliei”, prezentat pe scurt, astfel încât să fie ușor de înțeles. După parcurgerea acestui rezumat, vei avea o viziune de ansamblu, care te va ajuta să pregătești mai bine partea de comentariu de la subiectul 3, în cazul în care ești norocos să pice chiar romanul realist balzacian.
Acțiunea începe în momentul în care Felix Sima, un tânăr de 18 ani orfan de ambii părinți, sosește la București în casa unchiului său Costache Giurgiuveanu deoarece urma să studieze medicina la București.
Momentul sosirii la București al tânărului Felix Sima surprinde toată familia și prietenii familiei împreună, stând la masă la un joc de cărți. Felix o cunoștea doar pe Otilia Mărculescu, fata (verișoara) cu care acesta corespondase înainte să ajungă acolo.
Momentul sosirii la București al tânărului Felix Sima surprinde toată familia și prietenii familiei stând la masă, la un joc de cărți. Astfel că, Felix are ocazia încă de la sosire să cunoască toate persoanele cu care avea să-și petreacă timpul la București.
Dintre toate persoanele de la masă, Felix o cunoștea doar pe Otilia Mărculescu, fata vitregă a unchiului său Costache Giurgiuveanu, de care se simțea atras datorită felului ei vesel și jucăuș.
Printre celelalte persoane de la masă, tânărul Felix o întâlnește pe sora unchiului său, Aglae Tulea, o femeie șireată și pe interes, care era însoțită de familia sa: fiul său Titi, un tânăr de 22 de ani cu o capacitate intelectuală redusă, corijent în repetate rânduri, care avea să fie meditat de Felix pentru a trece peste aceste probleme.
Alături de aceștia era și soțul Aglaei, Simion Tulea, un bărbat în vârstă cu o stare de sănătate precară. ursuz și înverșunat pe familia sa. De asemenea, la masă se afla și Olimpia Tulea, fiica Aglaei, împreună cu soțul ei, Stănică Rațiu, un avocat iscusit, care umbla întotdeauna pe interes cu persoanele din jurul său, mai ales cu Leonida Pascalopol, a cărui avere voia să o capete.
Toți membri familiei Tulea o invidiau pe Otilia. Stănică și Olimpia aveau un copil, iar venirea lor la casa lui Moș Costache reprezintă o modalitate prin care aceștia ar putea căpăta o parte din avere pentru bunăstare.
Leonida Pascalopol este un moșier de 50 de ani, mai mereu prezent în casa lui Costache Giurgiuveanu, care are o dragoste paternă, dar și virilă pentru tânăra Otilia. Pascalopol este un om înstărit, cu o avere, mereu primit cu voie bună acolo unde mergea deoarece era un sprijin financiar pentru toată lumea, care încerca să profite de situația sa materială bună.
Imediat după venirea tânărului Felix Sima în casa lui Moș Costache, fiica Aglaei, Aurica, care căuta să se mărite, îi dă târcoale acestuia, punându-l într-o postură care nu îi place. Pe de altă parte, Felix se prezintă atras din ce în ce mai tare de Otilia și caută să ajungă la inima sa – fiind totodată pus în pericol de Pascalopol, în care vede un rival din modul în care acesta se comportă cu Otilia, dar și invers.
Curiozitatea îl determină pe Felix să descopere semnificația numelui Otiliei, care era diferit de numele tatălui său Costache Giurgiuveanu. Felix descoperă că soarta Otiliei este asemănătoare cu a sa, aceasta fiind orfană de părinți de când era mică și crescută de tatăl său vitreg, care este și unchiul lui Felix.
Acțiunea de la casa lui Costache Giurgiuveanu se intensifică în momentul care acesta cade și își pierde cunoștința. La aflarea acestei întâmplări, Aglae încearcă să pună stăpânire pe casă, din teama ca altcineva să nu fure din lucrurile care i s-ar cuveni, fiind moștenitoare directă a domnului Giurgiuveanu.
Totuși, Aglae nu este singura care este interesată de moștenire. Stănică Rațiu, văzând că lucrurile ar putea evolua în favoarea sa, aduce în casă un doctor (Vasiliade) pentru a vedea exact care este starea de sănătate a lui Costache și pentru a-i pune un diagnostic grav, deși bătrânul nu prezenta probleme grave de sănătate. Leonida Pascalopol își dă seama de acest lucru și îl avertizează pe bătrân să nu cadă în plasa lui Stănică Rațiu.
În tot acest timp, familia Tulea începe să îl desconsidere pe bătrânul aflat la suferință, ba chiar fac un festin în familie și nearătând pic de empatie pentru acesta, pe care nici măcar nu îl hrănesc. Din fericire, în cele din urmă, bătrânul își revine și începe să fie mai atent la ceea ce se întâmplă în jurul său.
Iubirea lui Felix față de Otilia îi declanșează acestuia momente dificile. Deși părea că există o relație între ei, Felix era bulversat de faptul că Otilia avea un comportament copilăresc și părea că îl iubește pe acesta mai mult din perspectiva unei surori. Rușinat, dar și împins de atracția pe care o avea față de Otilia, Felix îi trimite acesteia o scrisoare în care își exprimă sentimentele, însă Otilia nu îi răspunde. În cele din urmă, după o ceartă cu familia Tulea pe tema adopției ei, Otilia pleacă la moșia lui Pascalopol, spre dezamăgirea profundă a lui Felix.
Deși atras de Otilia și dându-i semne de iubire acesteia, dar și datorită dezamăgirii plecării Otiliei la moșia lui Pascalopol, Felix intră într-o relație cu o fată ușuratică, pe nume Georgeta, cu care are o relație de scurtă durată. Felix ajunge să fie un tânăr vizat de mai multe fete din clanul Tulea, mai ales datorită calității sale de intelectual.
Acțiunea din casa lui Costache Giurgiuveanu se amplifică din nou, în momentul în care acesta are al doilea atac de apoplexie, iar familia Tulea, profitând de acest necaz, începe rapid să fure obiecte din casa acestuia. După câteva zile, Moș Costache își revine și îi alungă din casa sa pe cei din familia Tulea.
Îngrijorat de starea sa precară, bătrânul decide să îi dea lui Pascalopol 300 000 de lei, bani care să fie depuși într-un cont pe numele Otiliei, din iubirea pe care o avea față de aceasta și din teama că ar putea muri. Totuși, în cele din urmă se răzgândește și decide să depună în contul Otiliei doar 100 000, restul păstrându-i bine.
Moș Costache devine din ce în ce mai speriat de moarte, mai ales auzind de la Stănică tot felul de povești cu diverse nenorociri. Decide într-un final să-și vândă din imobile și să se îngrijească mai mult de starea sa de sănătate, mergând pe la diverși doctori.
Stănică, urmărind să pună mâna pe averea acestuia, află după îndelungi căutări unde își ține bătrânul banii și îl jefuiește pe acesta, provocându-i chiar moartea. Bătrânul este înmormântat și toate proprietățile sale trec în numele Aglaei. Stănică se desparte de Olimpia și se căsătorește cu Georgeta, acest moment fiind totodată redat și de intrarea sa în politică.
Deși se iubeau, relația apropiată dintre Otilia și Felix este din ce în ce mai vagă, motiv pentru care Otilia decide să nu stea în calea carierei lui Felix. După o noapte petrecută împreună cu Felix, Otilia pleacă împreună cu Leonida Pascalopol la Paris și se căsătoresc.
În final, Felix devine un medic de renume și profesor universitar. Acesta se întâlnește întâmplător cu Pascalopol care îi spune că Otilia se despărțise de el și că s-a căsătorit cu un conte din Buenos Aires. În cele din urmă, Felix vede o fotografie cu Otilia, care de această dată, nu îi mai stârnește nicio afecțiune, iar toate amintirile cu ea se năruiesc în câteva cuvinte.
Enigma Otiliei – personaje principale și secundare
➜ Costache Giurgiuveanu
Costache Giurgiuveanu este tatăl vitreg al Otiliei și unchiul lui Felix. Acesta este tipul avarului, care trăiește mereu cu spaima de a nu fi furat și cu toate acestea, își păstrează familia numeroasă în jurul său.
➜ Otilia Mărculescu
Otilia este fiica vitregă a lui Costache Giurgiuveanu – ea reprezintă tipul fetei enigmatice, fragile, care cucerește pe toată lumea. Otilia este un personaj atipic, modern și romantic, un amestec de inocență si maturitate.
➜ Felix Sima
Felix este personajul protagonist, dinamic și complex, tipul intelectualului în devenire. Felix este martor al evenimentelor, care realizează legătura dintre naratorul romanului și cititor. Felix Sima este orfan încredințat de către Iosif Sima lui Costache Giurgiuveanu, „unchiul” său pentru a-l ajuta în drumul său în cariera de medic la Facultatea de Medicină.
➜ Leonida Pascalopol
Leonida Pascalopol este moșier și aristocrat care își caută ieșirea din blazare prin lux și rafinament spiritual. Acesta este prieten de familie cu Costache Giurgiuveanu și un bărbat cu sentimente paterne mari față de Otilia.
➜ Stănică Rațiu
Stănică Rațiu este avocat, soțul Olimpiei. Acesta este un escroc și un arivist fără scrupul morale, al cărui obiectiv este banul, pe care nu se sfiește să-l dobândească de la oricine și în orice condiții.
➜ Aglae Tulea
Aglae Tulea este sora lui Costache Giurgiuveanu, interesată de averea bătrânului. Baba absolută, caracterizată succint într-o convorbire dintre Felix si Weissmann
➜ Simion Tulea
Simion Tulea simbolizează în roman maniacul decrepit, căzut în senilitate. Acesta este soțul Aglaei Tulea.
➜ Aurica Tulea
Aurica Tulea este fata lui Aglae Tulea și reprezintă tipul fetei bătrâne, în căutare de căsătorie.
➜ Titi Tulea
Titi este băiatul Aglaiei Tulea și reprezintă tipul debilului mental.
➜ Olimpia
Olimpia este soția lui Stănică Rațiu și reprezintă o femeie placidă.
➜ Georgeta
Georgeta este o femeie frumoasă care reprezintă tipul femeii cu moravuri ușoare, care se lasă condusă de bani și manipulată de cei ce dețineau bani.
Enigma Otiliei – comentariu/ eseu subiectul III
Având în vedere faptul că ți-ai făcut deja o viziune citind rezumatul ”Enigma Otiliei” expus mai sus, rezumat care expune pe scurt toată desfășurarea poveștii, vreau să te ajut să îți structurezi mai bine ideile pentru comentariul / eseul de la subiectul 3, care te va ajuta să treci bacul cu bine.
Romanul ”Enigma Otiliei” este o operă care se învață ușor dacă reușești să reții ideile cele mai importante din rezumat, dar și din comentariu. Îmbinând noțiunile pe care reușești să le reții din toate aceste materiale (sper că îți faci o structură logică în minte) și ce înveți la școală, vei reuși cu siguranță să treci acest examen cu notă mare.
Cerințe:
- În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea romanului realist balzacian într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o orientare tematică
- ilustrarea temei romanului studiat prin două scene/ citate/ secvențe comentate
- prezentarea a patru elemente de structură și compoziție ale romanului realist balzacian studiat, semnificative pentru tema și viziunea despre lume (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, perspectiva narativă, registre stilistice, limbajul personajelor, notațiile autorului etc.)
- exprimarea unei opinii despre modul în care o idee sau temă se reflectă în romanul realist balzacian studiat.
✅ Pasul 1.
Începem prin a face o scurtă introducere prin care să prezentăm contextul romanului realist balzacian, când a apărut, ce prezintă pe scurt!
Publicat în 1938, romanul ”Enigma Otiliei” apare la sfârșitul perioadei interbelice (o epocă în care această specie literară se afirmă puternic), și este al doilea dintre cele patru romane scrise de G. Călinescu. Teoreticianul romanului românesc optează pentru romanul obiectiv și metoda balzaciană (realismul clasic). dar depășește acest program estetic, apelând la elemente de modernitate.
✅ Pasul 2.
Rezolvăm punctul 1 din cerințăEvidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea romanului studiat într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o orientare tematică
Opera literară ”Enigma Otiliei” este un roman deoarece are o acțiune amplă, desfășurată pe mai multe planuri, cu un conflict complex, la care participă numeroase personaje.
Este un roman realist de tip balzacian deoarece apar tema familiei și motivul moștenirii și al paternității, pentru că structura este închisă, iar relatarea întâmplărilor este făcută la persoana a III-a, din perspectiva unui narator omniscient, omniprezent și obiectiv; este utilizată tehnica detaliului semnificativ (descrierea amănunțită a străzii Antim, a caselor aflate pe stradă și a locuințelor lui Costache Giurgiuveanu), iar personajele sunt prezentate în relație cu mediul din care provin, fiind tipice pentru o anumită categorie socială (Stănică Rațiu – arivistul și avocatul demagog, Felix – intelectualul ambițios, Pascalopol – aristocratul rafinat). Cu toate acestea, romanul depășește modelul realismului clasic, prin spiritul critic și polemic, prin elemente care țin de modernitate, precum ambiguitatea personajelor. Astfel, moș Costache nu este un avar dezumanizat, ci are o iubire paternă sinceră pentru Otilia. Pascalopol o iubește pe Otilia, patern și viril în același timp.
Portretul Otiliei este realizat prin tehnici moderne: comportamentul și reflectarea poliedrică (pluriperspectivismul). Până în capitolul al XVI-lea, Otilia este prezentată mai ales prin comportamentism (fapte, gesturi, replici), fără a-i cunoaște gândurile din perspectiva unică a naratorului. Această tehnică este dublată, pe același spațiu narativ, de reflectarea personalității Otiliei în conștiința celorlalte personaje, ceea ce îl alcătuiește un portret complex și contradictoriu: este ”fe-fetița” cuminte și iubitoare pentru moș Costache, fata exuberantă ”admirabilă, superioară” pentru Felix, femeia capricioasă, ”cu un temperament de artistă” pentru Pascalopol, ”o dezmățată, o stricată” pentru Aglae, ”o fată deșteaptă”, cu spirit practic, pentru Stănică, o rivală în căsătorie pentru Aurica.
Un alt aspect modern, neutralismul, constă în interesul pentru procesele psihice deviante, alienarea și senilitatea, motivate prin ereditate și mediu. Titi, fiul retardat care se îndreaptă spre demență, este o copie a tatălui său, Simion Tulea. Aurica, fata bătrână, invidioasă și rea, este o copie degradată a mamei. Amândouă au preocupări obsesive: Aglae – moștenirea, Aurica – dorința de a se căsători. Universul familiei Tulea se află sub semnul bolii, al degradării morale reflectate în plan fizic.
✅ Pasul 3.
Rezolvăm punctul 2 din cerințăIlustrarea temei romanului realist balzacian studiat prin două scene/ citate/ secvențe comentate
Prin temă, romanul este un roman balzacian și citadin. Caracterul citadin ține de modernismul loviscian. Frescă a burgheziei bucureștene de la începutul secolului al XX-lea, prezentată sub aspect social și economic (istoria moștenirii lui moș Costache Giurgiuveanu), imaginea societății constituie fundalul pe care se proiectează formarea/ maturizarea tânărului Felix Sima, care, înainte de a-și face o carieră, trăiește experiența iubirii și a relațiilor de familie.
O secvență semnificativă pentru tema romanului este aceea a sosirii lui Felix Sima în casa unchiului său, Costache Giurgiuveanu. Pătruns în locuință, Felix asistă la o scenă de familie: jocul de table. Observația Aglaei Tulea, sora lui moș Costache, potrivit căreia bătrânul face ”azil de orfani” îi vizează în mod direct pe Felix și pe Otilia, Aglae percepându-i pe tineri ca pe niște rivali la moștenirea fratelui ei.
Un alt episod prin care este ilustrată tema balzaciană a moștenirii este acela în care moș Costache face un atac de apoplexie și întreaga familie Tulea, în frunte cu Aglae, îi ocupă militărește casa, temându-se că Felix sau Otilia și-ar putea însuși banii pe care bătrânul refuza să-i depună la bancă.
✅ Pasul 4.
Rezolvăm punctul 3 din cerințăPrezentarea a patru elemente de structură și compoziție ale romanului realist balzacian semnificative pentru tema și viziunea despre lume (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, perspectiva narativă, registre stilistice, limbajul personajelor, notațiile autorului etc.)
Titlul inițial, ”Părinții Otiliei”, reflectă ideea balzaciană a paternității, deoarece fiecare dintre personaje determină cumva soarta orfanei Otilia, ca niște ”părinți”. Autorul schimbă titlul din motive editoriale și deplasează accentul de la motivul realist al paternității la misterul protagonistei.
Întâmplările din roman sunt relatate la persoana a III-a, din perspectiva unui narator omniscient și omniprezent. Naratorul se ascunde în spatele diverselor măști (de exemplu, personajul-reflector Felix Sima, prin intermediul căruia sunt prezentate alte personaje), fapt dovedit și de limbajul uniformizat.
Romanul, alcătuit din douăzeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care urmăresc destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix, al membrilor clanului Tulea pentru obținerea moștenirii lui Costache Giurgiuveanu și înlăturarea Otiliei Mărculescu. Al doilea plan prezintă destinul tânărului Felix Sima care, rămas orfan, vine la București pentru a studia medicina, locuiește în casa tutorelui său, avarul Costache Giurgiuveanu și trăiește iubirea adolescentină pentru Otilia.
Incipitul romanului realist fixează veridic cadrul temporal (”într-o seară de la începutul lui iulie 1909”) și spațial (strada Antim din București, casa lui moș Costache), prezintă principalele personaje, sugerează conflictul și trasează principalele planuri epice. Finalul este închis prin rezolvarea conflictului și este urmat de un epilog.
Simetria incipitului cu finalul se realizează prin descrierea străzii și a casei lui moș Costache, din perspectiva lui Felix, intrusul/ străinul din familia Giurgiuveanu, în momente diferite ale existenței sale (în adolescență și aproximativ zece ani mai târziu, ”după război”). Simetria este susținută și de răspunsul dat de moș Costache la venirea lui Felix, reluat în finalul romanului: ”Aici nu stă nimeni”.
Istoria moștenirii include un dublu conflict succesoral: este vorba pe de o parte, de ostilitatea manifestată de Aglae împotriva Otiliei, și pe de altă parte, de interesul lui Stănică pentru averea bătrânului, care duce la dezbinarea familiei Tulea. Conflictul erotic privește rivalitatea dintre adolescentul Felix și maturul Pascalopol pentru iubirea Otiliei.
În conflictul pentru moștenire se află două familii înrudite. Membrii acestora aparțin unor tipologii umane care conturează universul social. În casa lui Costache Giurgiuveanu, proprietarul averii, trăiește Otilia Mărculescu, adolescenta orfană, fiica celei de-a doua soții decedate a acestuia. Aici ajunge orfanul Felix Sima, venit la tutorele său din București pentru a studia Medicina. Moșierul Leonida Pascalopol, prieten al bătrânului vine în casă din dorința de a avea o familie și din afecțiune pentru Otilia, pe care o cunoaște de mică.
În casa vecină trăiește o a doua familie, înrudită cu prima, care aspiră la moștenirea averii bătrânului. ”Clanul” Tulea este condus de sora lui Costache, Aglae. Din familie fac parte soțul acesteia, Simion Tulea și cei trei copii ai lor, Olimpia, Aurica și TIti. Acestei familii i se adaugă Stănică Rațiu, soțul Olimpiei, dornic să obțină moștenirea.
Expozițiunea este realizată în metoda realist-balzaciană: situarea exactă a acțiunii în timp și spațiu, veridicitatea susținută prin detaliile topografice (descrierea străzii) și a casei lui moș Costache sunt surprinse din perspectiva naratorului specializat, deși observația îi este atribuită personajului-reflector, Felix Sima. Strada și casa lui moș Costache sugerează, prin detaliile surprinse, contrasul dintre pretenția de confort și bun gust a unor locatari bogați și realitate: inculții (aspectul de kitsch, amestecul de stiluri), zgârciții (case cu ornamente din materiale ieftine), snobi (imitarea arhitecturii clasice), delăsători (urme vizibile ale umezelii și ale uscăciunii, impresia de paragină). Arhitectura sugerează imaginea unei lumi în declin, care a avut cândva energia necesară pentru a dobândi avere, dar nu și fondul cultural.
Odată intrat în casă, Felix îi cunoaște pe unchiul său (un omuleț straniu care se teme de străini) și pe verișoara Otilia, apoi asistă la o scenă de familie: jocul de table. În această secvență sunt realizate portretele fizice ale personajelor, precum și trăsăturile de caracter ale acestora (statut în familie, elemente de biografie). Toate aceste caracteristici conturează atmosfera neprimitoare în care pătrunde Felix.
Intriga se dezvoltă pe două planuri care se întrepătrund: pe de o parte, este prezentată istoria moștenirii lui Costache Giurgiuveanu, iar pe de altă parte, romanul are în centru destinul tânărului Felix Sima, maturizarea lui (ceea ce oferă cărții caracterul de Buildungsroman).
Lupta pentru moștenirea bătrânului avar este un prilej pentru observarea efectelor, în plan moral, ale obsesiei banului. Moș Costache, proprietar de imobile, restaurante și acțiuni, nutrește iluzia longevității și nu pune în practică niciun proiect pentru a-i asigura viitorul Otiliei. Deși are o afecțiune sinceră pentru fată, bătrânul amână momentul adopției acesteia, de dragul banilor, dar și datorită faptului că se teme de Aglae. În cele din urmă, moartea bătrânului este provocată de Stănică Rațiu, ginerele Algaei, care îi fură acestuia banii de sub saltea. În deznodământ, Olimpia e părăsită de Stănică, Aurica nu-și poate face o situație, iar Felix o pierde pe Otilia.
Planul formării lui Felix urmărește experiențele trăite de acesta în casa unchiului său, în special iubirea adolescentină pentru Otilia. Este gelos pe Pascalopol, dar nu ia nicio poziție, fiindcă primează dorința sa de a face o carieră. Otilia îl iubește pe Felix, dar după moartea lui moș Costache, îl părăsește considerând că reprezintă o piedică în calea profesională a lui Felix. Aceasta se căsătorește cu Pascalopol, bărbatul care îi poate oferi înțelegere și protecție. În epilog, aflăm că Pascalopol îi oferă Otiliei libertatea de a-și trăi tinerețea, ea devenind soția unui conte exotic. Otilia rămâne pentru Felix o imagine a eternului feminin, iar pentru Pascalopol, o ”enigmă”.
✅ Pasul 5.
Rezolvăm punctul 4 din cerințăSusținerea unei opinii despre modul în care o idee sau temă se reflectă în romanul realist balzacian ales.
În opinia mea, ”Enigma Otiliei” este un roman realist balzacian prin: prezentarea critică a unor aspecte ale societății bucureștene de la începutul secolului al XX-lea, tema paternității și a moștenirii, structură, specificul secvențelor descriptive (observația și detaliul semnificativ), realizarea unor tipologii, veridicitate, narațiunea la persoana a III-a. Cartea depășește însă modelul realismului clasic prin spațiul critic și polemic, prin elemente ale modernității (ambiguitatea personajelor, interesul pentru procesele psihice deviante, tehnicile moderne de caracterizare).
✅ Pasul 6.
ConcluzieCreăm o concluzie scurtă asupra a tot ceea ce am expus în eseu/ ce putem reține din acest comentariu
Roman al unei familii și istorie a unei moșteniri, ”Enigma Otiliei” de G. Călinescu se încadrează în categoria prozei realist-balzaciene, deși criticul N. Manolescu consideră că este un ”balzacianism fără Balzac”.
Surse:
Lascăr., M & Paicu., M. 2014. Varianta rapidă de pregătire a eseului pentru bac. Art Grup Editorial.