Romanul modern psihologic „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu este inclusă în categoria operelor literare de studiat pentru bac, astfel că trebuie pregătită ca atare. Pentru a pregăti materia cât mai bine, îți punem la dispoziție romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, atât în varianta de rezumat pe scurt, cât și în varianta de comentariu pentru eseul de la subiectul 3.
Pentru a lua o nota foarte bună la BAC, îți recomand să citești și cartea ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” cu toate momentele subiectului, personajele, detaliile importante. Eu am citit-o de curând pentru a mă ajuta să redactez acest articol – am parcurs-o de-a lungul a două zile, dar sincer îți spun că povestea este interesantă și merită citită.
Totuși, în cazul în care nu ai timp sau chef, citește rezumatul scurt, construit pe baza înțelegerii mele în cele ce urmează. Apoi, exersează cu comentariile din ultima parte a articolului, pe care le-am pregătit pas cu pas, inspirat dintr-o carte foarte bună de eseuri pentru bac, menționată la finalul acestui articol.
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – rezumat pe scurt
În cazul în care nu ai apucat să citești cartea, îți voi pune la dispoziție rezumatul romanului ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, prezentat pe scurt, astfel încât să fie ușor de înțeles. După parcurgerea acestui rezumat, vei avea o viziune de ansamblu, care te va ajuta să pregătești mai bine partea de comentariu de la subiectul 3, în cazul în care ești norocos să pice chiar romanul modern de analiză psihologică.
Acțiunea începe cu o discuție aparent neînsemnată de la popotă, din anul 1916, unde personajul principal este Ștefan Gheorghidiu, sublocotent rezervist în Valea Prahovei. Acesta asistă la o discuție între colegii săi, care au văzut o știre despre o crimă a unui bărbat asupra soției sale. Aceștia povestesc și schimbă păreri despre cum bărbatul și-a ucis soția adulteră, afirmând că fapta nu este de blamat și susținând că nimeni nu poate obliga pe cineva să își iubească partenerul toată viața.
Aceste afirmații declanșează un punct sensibil în memoria lui Ștefan Gheorghidiu, trezindu-i amintirile legate de cei doi ani și jumătate de căsnicie cu Ela. Astfel, îl determină pe acesta să intervină în discuție, considerând că această faptă nu este normală și afirmând că soții au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt. Această afirmație al lui Ștefan Gheorghidiu survine din trăirile sale interioare, bănuind de ceva vreme că soția sa îi este infidelă.
Ștefan Gheorghidiu era însurat de doi ani și jumătate cu o fostă colegă de universitate și își mărturisise că se căsătorise cu Ela mai mult dintr-o ambiție, mai exact datorită faptului că se simțea iubit de una dintre cele mai frumoase fete.
Ștefan și cu Ela duceau o viață modestă împreună, cu toate acestea, iubirea fiind singura și cea mai prețioasă avere pe care o aveau. Totuși, acest lucru avea să se schimbe radical în momentul în care unchiul său, Tache, a murit și i-a lăsat lui Ștefan Gheorghidiu o moștenire impresionantă în bani, dar și o casă la Paris. După moștenirea primită, Ștefan obvservă că soția sa Ela își schimbase comportamentul pe care îl avea în trecut, astfel că de la o persoană idealistă, intelectuală, devenise o persoană mai înclinată spre o viață de lux și modernă.
În casa unei verișoare, Ela cunoaște un avocat, pe domnul G, care schimbă fericirea cuplului, deoarece aceasta începe să îi acorde o atenție deosebita acestuia, lucru observat și de Ștefan Gheorghidiu, care devine suspicios în ceea ce privește fidelitatea Elei.
Excursia de la Odobești reprezintă un moment cheie, deoarece se concretizează bănuielile lui Ștefan cum că Ela flirtează cu domnul G. Faptul că într-o seară, venit în permisie, nu o găsește acasă pe Ela și revenirea ei în dimineața zilei următoare îl determină pe Ștefan să realizeze că femeia de langa el nu l-a iubit niciodată și îi cere divorțul, dar după doi ani aceștia se împacă.
Concentrat pe Valea Prahovei, Gheorghidiu dorește ca Ela să petreacă vara la Câmpulung, dar liniștea acestuia este tulburată de vederea domnului G în oraș. El conștientizează că acesta este amantul soției sale și plănuiește să îi omoare pe amândoi, dar întâlnirea cu locotenentul colonel, care îl obligă să meargă împreună cu el în regiment, îi aduce confirmarea faptului că domnul G vizitează o femeie din înalta societate în lipsa soțului, fără să știe că soțul înșelat era chiar Ștefan Gheorghidiu.
Imaginea terifiantă a frontului este prezentată de naratorul personaj care debutează în a doua parte a romanului intitulat “întâia noapte de război” cu o imagine dezorganizată a armatei. Imaginea fictivă, creată din cărțile de specialitate citite, pe care o știa el despre război și armată este repede demolată de dorința de supraviețuire pe câmpul de luptă a fiecăruia, în detrimentul patriotismului. Acest lucru îl face pe Ștefan să își schimbe percepția asupra vieții, concentrându-se pe libertatea Ardealului aflat sub ocupația trupelor austro-ungare. Rănit pe front, acesta se întoarce la București, unde o vede pe Ela ca pe o străină și privind retrospectiv cu luciditate realizează că putea fi înlocuită de orice altă femeie. Ștefan îi lasă acesteia casele de la Constanța cu tot ce este in ele, respectiv cu tot trecutul.
Participarea pe front a fost pentru Ștefan o experiență totală care l-a schimbat radical, fapt dovedit și de primirea scrisorii, de la un anonim care confirma infidelitatea soției, lucru ce nu l-a mai impresionat sub nicio formă, deși în trecut ar fi dat orice să aibă această certitudine.
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – personaje principale și secundare
➜ Ștefan Gheorghidiu
Ștefan Gheorghidiu este personajul principal al romanului, iar prin calitatea sa de personaj-narator, oferă o perspectiva subiectiva asupra intamplarilor. Acesta este tipul intelectualului, student la Filozofie, analizându-și profund existența și condiția umană.
➜ Ela
Ela este soția lui Ștefan Gheorghidiu, studenta la Litere, prezentată și caracterizată de-a lungul romanului dintr-un singur punct de vedere, cel al soțului său Ștefan.
➜ Nae Gheorghidiu
Nae Gheorghidiu este unul dintre cei doi unchi ai lui Ștefan cu o funcție de deputat în Partidul Liberal, acesta fiind caracterizat prin mentalitatea practică, vicleniea și modul tăios în exprimare
➜ Tache Gheorghidiu
Tache Gheorghidiu este unchiul bogat al lui Ștefan.
➜ Domnul Grigoriade
Domnul G este amantul presupus al Elei.
Ultima nopate de dragoste, întâia noapte de război – comentariu/ eseu subiectul III
Având în vedere faptul că ți-ai făcut deja o viziune citind rezumatul ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” expus mai sus, rezumat care expune pe scurt toată desfășurarea poveștii, vreau să te ajut să îți structurezi mai bine ideile pentru comentariul / eseul de la subiectul 3, care te va ajuta să treci bacul cu bine.
Romanul ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este o operă care se învață ușor dacă reușești să reții ideile cele mai importante din rezumat, dar și din comentariu. Îmbinând noțiunile pe care reușești să le reții din toate aceste materiale (sper că îți faci o structură logică în minte) și ce înveți la școală, vei reuși cu siguranță să treci acest examen cu notă mare.
Cerințe:
- În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea romanului modern psihologic într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o orientare tematică
- ilustrarea temei romanului modern psihologic studiat prin două scene/ citate/ secvențe comentate
- prezentarea a patru elemente de structură și compoziție ale romanului modern psihologic studiat, semnificative pentru tema și viziunea despre lume (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, perspectiva narativă, registre stilistice, limbajul personajelor, notațiile autorului etc.)
- exprimarea unei opinii despre modul în care o idee sau temă se reflectă în romanul modern psihologic studiat.
✅ Pasul 1.
Începem prin a face o scurtă introducere prin care să prezentăm contextul romanului psihologic, când a apărut, ce prezintă pe scurt!
Camil Petrescu a fost nuvelist, romancier, dramaturg, poet şi doctor în filosofie. Nicolae Manolescu scria că „Întreaga poetică a romanului camil-petrescian exprimă renunţarea curajoasă la iluzia cunoaşterii absolute a omului”.
Romanul “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” scris de Camil Petrescu apare în anul 1930, fiind considerat un roman modern de analiză psihologică, iar criticul literar Tudor Vianu numește aceasta scriere: „artă a analizei psihologice”.
✅ Pasul 2.
Rezolvăm punctul 1 din cerințăÎncadrarea romanului într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o orientare tematică
Camil Petrescu teoretizează în literatura noastră romanul modern de tip proustian și respinge romanul de tip tradițional, considerând că prin relatarea naratorului omniscient se confundă ”o propunere de realitate” cu realitatea însăși. Pentru a evita confuzia, Camil Petrescu formulează estetica autenticității în conferința din 1935, ”Noua structură și opera lui Marcel Proust”: ”Să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simțurile mele, ceea ce gândesc eu… […]. Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi.”
”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman modern, psihologic, de tip subiectiv, care ilustrează afirmațiile pe care Camil Petrescu le va face mai târziu în conferința citată. Romanul are drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent și subiectiv, raportul dintre timpul cronologic și timpul psihologic, fluxul conștiinței, memoria afectivă (involuntară), narațiunea la persoana I, luciditatea (auto) analizei, anticalofilismul, dar și autenticitatea trăirii.
✅ Pasul 3.
Rezolvăm punctul 2 din cerințăIlustrarea temei romanului modern psihologic studiat prin două scene/ citate/ secvențe comentate
Textul narativ este structurat în două părți precizate în titlu, care indică temele romanului și, în același timp, cele două experiențe fundamentale de cunoaștere trăite de protagonist: dragostea și războiul. Dacă prima parte reprezintă rememorarea iubirii matrimoniale eșuate dintre Ștefan Gheorghidiu și Ela, partea a doua, contruită sub forma jurnalului de campanie al lui Gheorghidiu, urmărește experiența de pe front, în timpul Primului Război Mondial. Prima parte este în întregime ficțională, în timp ce a doua valorifică jurnalul de campanie al autorului, ceea ce conferă autenticitate textului.
Romanul debutează printr-un artificiu compozițional: acțiunea primului capitol, ”La Piatra Craiului, în munte”, este posterioară întâmplărilor relatate în restul ”Cărții I”. Capitolul scoate în evidență cele două planuri temporale din discursul narativ: timpul narării (prezentul frontului) și timpul narat (trecutul poveștii de iubire). În primăvara anului 1916, în timpul unei concentrări pe Valea Prahovei, Gheorghidiu asistă la popota ofițerilor la o discuție despre dragoste și fidelitate, pornind de la un fapt divers aflat din presă: un bărbat care și-a ucis soția infidelă a fost achitat la tribunal. Această discuție declanșează memoria afectivă a protagonistului, trezindu-i amintirile legate de cei doi ani și jumătate de căsnicie cu Ela.
Întocmai ca la Proust, un eveniment exterior (aici, discuția de la popotă) declanșează rememorarea unor întâmplări sau stări trăite într-un timp trecut, dar spre deosebire de Proust, care povestește evenimentele în mod spontan, în cartea lui Camil Petrescu evenimentele din trecut sunt ordonate cronologic și analizate în mod lucid.
✅ Pasul 4.
Rezolvăm punctul 3 din cerințăPrezentarea a patru elemente de structură și compoziție ale romanului modern psihologic semnificative pentru tema și viziunea despre lume (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, perspectiva narativă, registre stilistice, limbajul personajelor, notațiile autorului etc.)
Chiar dacă este vorba de un roman modern, în incipit sunt fixate cu precizie realistă coordonatele spațio-temporale: ”În primăvara anului 1916, ca sublocotenent proaspăt, întâia dată concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din capitală, la fortificarea Văii Prahovei, între Bușteni și Predeal.” În schimb, finalul deschis lasă loc interpretărilor multiple, așa cum se întâmplă în general în proza de analiză psihologică. Astfel, Gheorghidiu, obosit să mai caute certitudini și să se mai îndoiască, se simte detașat de tot ceea ce îl legase de Ela și hotărăște să o părăsească, să-i lase ”tot trecutul.”
Spre deosebire de romanele tradiționale, în care conflictul este exterior, în romanul lui Camil Petrescu, apare conflictul interior, din conștiința personajului narator, Ștefan Gheorghidiu, care trăiește stări și sentimente contradictorii față de soția sa, Ela. Acest conflict interior este generat de raporturile pe care protagonistul le are cu realitatea înconjurătoare. Principalul motiv al rupturii dintre Ștefan și soția sa este implicarea Elei în lumea modernă, pe care eroul o disprețuiește. Așadar, conflictul interior se produce din cauza diferenței dintre aspirațiile lui Gheorghidiu și realitatea lumii înconjurătoare.
Conflictul interior este dublat de un conflict exterior generat de relația protagonistului cu societatea, acesta fiind plasat în categoria inadaptaților social. Romanul este scris la persoana I, sub forma unui confesiuni a personajului principal, Ștefan Gheorghidiu, care trăiește două experiențe fundamentale: iubirea și războiul. Relatarea la persoana întâi conferă autenticitate și caracter subiectiv textului. Romanul este alcătuit din două părți și treisprezece capitole cu titluri sugestive.
”Eram însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de la universitate și bănuiam că mă înșală” este fraza care debutează abrupt cel de-al doilea capitol, ”Diagonalele unui testament”, dar și retrospectiva iubirii dintre Ștefan Gheorghidiu și Ela. Tânărul, pe atunci student la Filosofie, se căsătorește din dragoste cu Ela, studentă la litere, orfană crescută de o mătușă. Iubirea bărbatului se naște din admirație, din duioșie, dar mai ales din orgoliu, fiindcă Ela era cea mai frumoasă și cea mai populară studentă de la Universitate, iar faptul că era îndrăgpstită de Ștefan trezea admirația și invidia colegilor.
După căsătorie, cei doi soți trăiesc modest, dar sunt fericiți. Echilibrul tinerei familii este tulburat de o moștenire pe care Gheorghidiu o primește la moartea unchiului său, Tache. Ela se implică în discuțiile despre bani, lucru care lui Gheorghidiu îi displace profund: ”Aș fi vrut-o mereu feminină, deasupra acestor discuții vulgare”. Mai mult, spre deosebire de soțul său, se pare că Ela este atrasă de viața modernă, la care are acces datorită noului statul social al familiei. Cuplul evoluează spre o inevitabilă criză matrimonială, declanșată cu ocazia excursiei de la Odobești, când Ela pare să-i acorde o atenție exagerată unui anume domn ”G”, ”vag avocat” și dansator modern. Acesta din urmă, crede personajul-narator, îi va deveni mai târziu amant.
După excursia de la Odobești, iubirea care părea până atunci indestructibilă începe să fie serios pusă la îndoială, mai ales de către Ștefan. Relația lor devine o succesiune de așteptări și împăcări.
Concentrat pe Valea Prahovei, unde așteaptă intrarea României în război, Gheorghidiu primește o scrisoare de la Ela prin care aceasta îl cheamă urgent la Câmpulung, unde se mutase pentru a fi mai aproape de el. Soția vrea să-l convingă să treacă o sumă de bani pe numele ei pentru a fi asigurată din punct de vedere financiar în cazul morții lui pe front. Aflând ce-și dorește Ela, Gheorghidiu este convins că ea plănuiește divorțul pentru a rămâne cu domnul G. Întâlnindu-l pe domnul G, protagonistul crede că acesta nu se află întâmplător la Câmpulung, și că a venit acolo pentru a fi alături de Ela. Din cauza izbucnirii războiului, Ștefan nu mai are ocazia să verifice dacă soția sa îl înșală sau nu.
A doua experiență în planul cunoașterii existențiale o reprezintă războiul, care pune în umbră experiența iubirii. Imaginea eroică a răboiului, așa cum apare ea în literatura tradițională, este demitizată. Frontul înseamnă haos, mizerie, măsuri absurde, învălmășeală, dezordine, ordine contradictorii. Din cauza informațiilor eronate, artileria română își fixează tunurile asupra propriilor batalioane.
Capitolul ”Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu” înfățisează imaginea apocaliptică a războiului. Viața combatanților ține de hazard, iar eroismul este de înlocuit cu spaima de moarte; omul mai păstrează doar instinctul de supraviețuire și automatismul, după cum remarcă însuși Gheorghidiu: ”Nu mai e nimic omenesc între noi.” Individul se pierde, se simte anulat în iureșul colectiv.
Rănit și spitalizat, Gheorghidiu revine acasă, la București, dar se simte detașat de tot ceea ce îi legase de Ela. De aceea, hotărăște să o părăsească și să-i lase ”tot trecutul.” Cum sfârșitul lasă loc interpretărilor multiple, iar destinul decombatant al protagonistului nu este încheiat (se află la București într-o permisie), se poate considera că romanul are un final deschis.
Personajul-narator, Ștefan Gheorghidiu, reprezintă tipul intelectualului lucid, inadaptatul superior. Filosof, el are impresia că s-a izolat de lumea exterioară, însă, în realitate, evenimentele exterioare sunt filtrate prin conștiința sa. Gândurile și sentimentele celorlalte personaje nu pot fi cunoscute de cititor decât în măsura în care se reflectă în această conștiință. Astfel, Ela, personajul feminim al romanului, este prezentată doar din perspectiva lui Gheorghidiu. De aceeea, cititorul nu se poate pronunța asupra fidelității ei și nici nu poate opina dacă e mai degrabă superficială decât spirituală: ”Nu Ela se schimbă (poate doar superficial, dându-și arama pe față, cum se spune, abia după căsătorie), ci felul în care o vede Ștefan” (Nicolae Manolescu, ”Arca lui Noe”).
Prin introspecție și monolog interior – tehnici ale analizei psihologice – Ștefan Gheorghidiu își analizează cu luciditate trăirile, stările și sentimentele. Stilul anticalofil (”împotriva scrisului frumos”) pentru care optează romancierul susține autenticitatea limbajului. Scriitorul nu refuză corectitudinea limbii, ci efectul de artificialitate pe care îl producea exprimarea personajelor din romanul tradițional. De aceea, în concepția lu Camil Petrescu, așa cum de altfel va explica mai târziu romanul ”Patul lui Procust”, pentru un scriitor este importantă experiența de viață care poate fi transformată în literatură ”fără ortografie, fără compoziție, fără stil și chiar fără caligrafie.”
✅ Pasul 5.
Rezolvăm punctul 4 din cerințăSusținerea unei opinii despre modul în care o idee sau temă se reflectă în romanul modern psihologic ales.
În opinia mea, prin formula narativă abordată în ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, Camil Petrescu schimbă viziunea asupra unor teme, precum iubirea și războiul, din literatura tradițională.
Asemenea scriitorilor inovatori de la începutul secolului al XX-lea, precum Erich Maria Remarque sau Ernesc Hemingway, Camil Petrescu, ca și Liviu Rebreanu, polemizează cu romanul tradițional de război, demitizează imaginea eroică, idilizată a frontului și înfățișează, din perspectiva combatantului, situațiile absurde produse de o strategie incompetentă, sentimentul de friică exacerbat, ororile și efectele războilui.
✅ Pasul 6.
ConcluzieCreăm o concluzie scurtă asupra a tot ceea ce am expus în eseu/ ce putem reține din acest comentariu
”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman psihologic modern, având drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative, relatarea la persoana I, la timpul prezent, subiectivitatea, apelul la memoria afectivă și autenticitatea trăirii.
Surse:
Lascăr., M & Paicu., M. 2014. Varianta rapidă de pregătire a eseului pentru bac. Art Grup Editorial.