O singură dată am fost la Ambasadă pentru J1 visa și mi-a fost de ajuns încât să-mi dau seama cât de greu sau ușor se obține viza.
J1 Visa este tipul specific de viză pentru sezonieri, mai exact pentru studenții care pleacă în SUA prin programul prin Work and Travel.
Fără să vreau, atunci când eram la Ambasadă, în jurul meu se roteau tot felul de discuții, inițiate de cei care erau pentru prima dată la viză și încheiate de către cei mai experimentați, care se regăseau acolo a doua, a treia sau chiar a patra oară.
M-am simțit înconjurat de foarte mult stres și frică de eșec, pe care de altfel, fără să mint, le-am avut și eu. Eram destul de slab în ceea ce privește limba engleză, nu știam care sunt criteriile de eligibilitate și tocmai din aceste motive, mi-era frică că nu o să iau viza.
Cum a fost, de fapt?
Se apropie ziua interviului.. Am fost programat pe la finalul lunii Aprilie.
Locuiesc în Brașov, iar ca să fiu sigur că nu o să am un stres în plus, am ales să merg cu o seară înainte la un prieten de-al meu din București. Dimineață, la prima oră, am plecat spre Ambasadă deoarece eram programat la ora 9:30.
L-am rugat pe prietenul meu să mă lase cu mașina acolo deoarece nu cunosc orașul, mersul mijloacelor de transport și am zis că nu pot rata viza din motivul acesta, sub nicio formă!
În final, prietenul meu m-a lăsat la Ambasadă, iar primul impact a fost mare! Erau câteva sute de tineri pe acolo, fiecare așteptându-și rândul într-o coadă imensă. Mi-am zis că am ajuns la timp, mai ales că după mine au mai venit încă pe atâția.
Discuții, discuții multe.. În principiu, doar discuții despre SUA, despre Work and Travel și despre experiențele pe care le-au avut studenții mai mari. Mi-a plăcut mult. Cât am așteptat la coadă, aproximativ 2 ore, am socializat cu unul cu altul, am râs, mi-am alimentat și mai tare pofta de a pleca în SUA!
Am ajuns la interviu
În momentul în care am ajuns să fiu în fruntea cozii și am intrat în clădirea Ambasadei, ce să văd? Încă vreo cinci rânduri de cozi, de data aceasta mai mici. Am mai așteptat și acolo încă vreo 20 min până mi-a venit rândul.
Și mi-a venit rândul, în sfârșit..
Merg în fața ghișeului la care se afla Doamna Consul. Am văzut la ceilalți dinaintea mea că întind pașaportul și buletinul pe sub tejgea. Le-am pus și eu foarte emoționat și m-am uitat la dânsa.
În limba engleză m-a salutat, privindu-mă direct în ochi și m-a întrebat cum mă cheamă, de unde vin și câți ani am, după care mi-a pus doar câteva întrebări:
✌ Dacă am mai fost plecat în SUA vreodată
✌ Unde studiez și în ce an de studii sunt
✌ Ce profil studiez
✌ Unde plec în SUA
✌ Ce loc de muncă o să am
That’s it!
Nu mă așteptam ca interviul de viză să dureze mai puțin de două minute. Se spune că dacă primești pașaportul înapoi, înseamnă că nu ai luat viza.
Eu nu am primit pașaportul înapoi, ci doar mi-a spus că ceva de genul “Ok, have a great summer!”. Și am ieșit afară, bucuros de faptul că știam că dacă nu îmi dă pașaportul înapoi, voi primi viza!
Cam atât de simplu este! Nu durează mult, nu este complicat, nu trebuie să știi engleză la un nivel prea avansat! Trebuie doar să știi să te prezinți, să spui unde mergi și ce o să faci.
Am primit pașaportul cu viza pusă pentru 4 luni! A fost trimis prin poștă în aproximativ o săptămână și l-am ridicat de la sediul FedEx din orașul meu. Super simplu!
Apoi, a urmat cea mai frumoasă vară din viața mea prin – vara Work and Travel USA.