Oare la ce se gândesc studenții atunci când își doresc să plece cu programul Work and Travel SUA? Care sunt principalele îngrijorări pe care le au studenții înainte de a pleca în SUA?

Din întrebările pe care le-am adunat de la studenții interesați de programul Work and Travel, am observat că pe lângă multe alte întrebări legate de procedură, studenții vor să afle ce pot să muncească în SUA, respectiv dacă își vor recupera banii investiți în program.

Cel mai bun exemplu este să vă povestesc experiența mea proprie din 2018 prin programul Work and Travel în SUA. Ce job am avut și câți bani am câștigat în trei luni de muncă?

Cum am găsit și cum mi-am ales jobul?

Deși la început mă orientasem întru totul către altfel de joburi, m-am pricopsit cu un job la care nu m-aș fi gândit niciodată. Încă de la început mi-am dorit să muncesc într-un parc de distracții, bazându-mă pe experiența unor alți studenți care fuseseră în SUA cu un an înainte.

Astfel, în momentul în care cei de la agenție m-au întrebat dacă am în minte un job specific pe care mi-aș dori să îl găsesc, le-am spus că mi-ar plăcea să lucrez într-un parc de distracții, la carusele și alte nebunii.

De la momentul în care s-au listat joburile din SUA în platforma agenției (care se tot actualizau de la o zi la alta), am urmărit și așteptat aproximativ 3 săptămâni și tot nu apărea jobul pe care mi-l doream eu. Am tot așteptat, am discutat cu cei de la agenție, care îmi tot propuneau și alte joburi, dar care nu mă atrăgeau.

Intrasem într-un mic stres deoarece mă gândeam că pe măsură ce eu mă gândesc, s-ar putea să nu apară acel job mult dorit și să mă trezesc, într-un final, în poziția în care voi fi nevoit să aleg joburile pe care nu le-au dorit alții.

În cele din urmă, țin minte că mă sunase băiatul de la agenție să-mi spună că s-a listat un job asemănător cu ceea ce căutam eu, destul de bine plătit, iar zona în care voi lucra este extrem de faină. Mi-a trimis un link cu descrierea jobului și a companiei, urmând ca eu să mă decid foarte repede deoarece spunea că astfel de joburi se dau ca pâinea caldă, iar numărul de locuri era limitat.

Am ales jobul fără să mă gândesc prea mult

Am accesat linkul primit de la agenție cu descrierea jobului, m-am uitat rapid și am început să caut pe net despre companie și despre locul în care urma să lucrez. Am văzut că este vorba de un parc de distracții foarte mare, care de altfel, era una dintre cele mai mari atracții turistice din California.

Era vorba de Santa Cruz Beach Boardwalk, parcul de distracții care se afla în orașul Santa Cruz. Acest oraș este un loc turistic datorită poziționării chiar la oceanul Pacific, cu plaje, priveliști minunate de pe coastă și locuri bune de făcut surf.

Am observat, totodată, distanța pe care aveam să o parcurg din România până acolo. Îmi amintesc că aveam o stare de emoție și de entuziasm atunci când am început să citesc despre acel loc, să mă uit la poze și să văd cum este parcul de distracții de acolo.

Pe atunci, lucram la o sala de jocuri cu realitate virtuală (VR), astfel că imediat mi-am pus ochelarii de VR pe cap, am intrat într-o aplicație prin care puteai să te plimbi prin orașe și m-am teleportat în Santa Cruz. Acela a fost momentul de decizie!

În acel moment, nici măcar nu m-a mai interesat ce voi face la job, cât de greu sau ușor este. Pot spune că am fost realmente vrăjit de zona în care aveam să merg. Așadar, am sunat la agenție și le-am spus să mă treacă pe listă pentru că accept jobul.

Am ajuns în SUA și m-am pregătit de muncă

Am sărit destul de mulți pași din procedura de aplicare și angajare ca să ajung la acest capitol. Nu am povestit tot procesul deoarece nu este chiar important – este un proces extrem de simplu pentru toată lumea.

Așadar, am ajuns în SUA pe 25 iunie, după 20 de ore de zbor. Am avut două zile de acomodare și odihnă, iar pe 28 iunie, într-o zi de luni dimineață, am început prima mea zi de muncă. Mi-am luat uniforma de la garderobă, mi-am luat engleza de baltă la mine și m-am dus la training.

Primisem un email în care ne-au informat că luni, la ora 9 trebuie să ne prezentăm într-o sală din clădirea în care erau birourile și că ne așteaptă 3 zile de training general. Acest training a fost mai mult pentru a ne cunoaște mai bine, pentru a ne descrie locul, diverse situații și regulile parcului, în general.

În ultima zi de training, am primit o foaie cu prezentarea jobului pe care urma să îl aibă fiecare dintre noi: unii erau alocați la bucătăria restaurantelor, câțiva pe la carusele, alții la casa de bilete și așa mai departe. Totuși, eu nu regăseam pe nimeni din jurul meu care să fie încadrat pe același post ca cel care îmi fusese alocat mie: Maintenance Assistant.

Munca pe care am făcut-o în SUA

Locul meu de muncă de Maintenance Assistant m-a cam speriat deoarece nu aveam absolut nicio idee despre ce presupunea. În prima zi de lucru, managerul m-a luat, mi-a dat o stație radio și un pumn de chei pe care le-am prins de pantaloni, iar apoi m-a plimbat prin parcul de distracții până în momentul în care i-a găsit pe cei care aveau să-mi fie colegi.

Inițial, văzând că mi-a dat o stație radio și multe chei, după care m-a plimbat de colo colo și îmi spunea codul fiecărui restaurant din parc, am zis că acesta o să fie activitatea mea. Să mă plimb și să supervizez 😀 I-am zis managerului: ”ce job fain, sunt super încântat!”.

Tot entuziasmul meu de naiv s-a stins în maxim 30 de minute, când i-am întâlnit pe colegii mei care descărcau 3 paleți plini cu cutii de porumb (vreo 20kg cutia) și le duceau într-o locație care avea nevoie de ele.

Ușor ușor m-am mai dumirit și mi-am dat seama ce presupune jobul acesta – muncă fizică, folosirea stației radio pentru a primi comenzi, recepție de marfă, descărcare de paleți, așezarea mărfurilor în depozite, curățenie etc.

De la agonie la extaz

În primele zile am zis că plec acasă. Mi-am sunat părinții, prietena și le-am povestit că eu nu rezist și că stau maxim o lună, după care vin acasă. Exact într-un moment de cădere, când voiam să dau un email la HR pentru a-i ruga să îmi schimbe jobul, un coleg de muncă mă întreabă dacă îmi place jobul.

I-am explicat că nu îmi place și de ce nu-mi place, iar el mi-a spus că să am încredere în el și să nu iau nicio decizie o săptămână. L-am ascultat și s-a dovedit a fi o decizie extrem de bună, aceea de a mai rămâne. După o săptămână am înțeles că acel job era probabil cel mai fain job pe care puteam să îl primesc.

Era ceva total nou pentru mine, era primul job care implica să muncesc fizic, să mă murdăresc, să transpir și lucruri de acest gen. Asta mă speriase deoarece am prins perioada aglomerată din sezon, când parcul aproviziona toate locațiile cu marfă pentru ziua națională a SUA (8 iulie).

În cele din urmă, după ce m-am mai acomodat, am început să merg cu drag la muncă, ba mai mult, să îmi placă mai mult la muncă decât acasă. Aveam doar un coleg macedonian care venise cu Work and Travel, restul erau americani. M-am împrietenit cu ei foarte tare, am început să facem glume, să ne amuzăm copios de fiecare dată când lucram.

Lucram în două ture, iar turele de dimineață erau cele mai faine, chiar dacă trebuia să mă trezesc la 5:30. Munca noastră presupunea mai multe activități pe care le împărțeam după cum doream noi:

  • să păstrăm buna gestiune a depozitului principal al restaurantelor (un depozit care se afla la subsol și se întindea pe toată lungimea parcului de distracții)
  • să recepționăm marfa care venea în parc (3 zile pe săptămână – la primele ore ale dimineții)
  • să distribuim marfa la restaurantele care aveau nevoie, iar surplusul să îl ducem în depozitul principal
  • să răspundem la chemări de fiecare dată când suntem apelați (aveam un telefon și o stație radio)
  • să asigurăm curățenia din depozitele restaurantelor și a depozitului principal
  • să supraveghem, să curățăm și să ne asigurăm că utilajele din restaurante funcționează cum trebuie
  • să ne asigurăm că marfa din frigidere, congelatoare și rafturi este bine gestionată (produsele mai vechi în față, iar cele cu data de valabilitate mai lungă în spate)

Oricum, chiar dacă lista este destul de lungă, mărturisesc că mi-a plăcut extrem de mult jobul. Nu căram cu mâna pe distanțe lungi, ci aveam două mașini electrice micuțe cu care mergeam la diverse locații. Aveam dreptul să ne dăm uniforma la spălat o dată la câteva zile, aveam masa de prânz asigurată.

Mai mult, lucrând în depozite și plimbându-ne toată ziua prin restaurante și birouri, ne cunoștea toată lumea, ne aprecia toată lumea pentru munca noastră, ne iubea toată lumea. Eram foarte bine văzuți pentru că de fiecare dată noi eram cei care ajutau în diverse probleme.

Datorită acestui motiv, primeam deseori mâncare, dulciuri și ne simțeam bine pe oriunde mergeam. Munca fizica era într-adevăr obositoare, dar reprezenta doar 2/3 din programul de lucru, astfel că aveam timp să ne și odihnim.

A fost o experiență de lucru senzațională și consider că am avut ocazia să lucrez într-un loc binecuvântat. La Boardwalk toată lumea era veselă. Toți ascultam muzică, râdeam, glumeam, mergeam la petreceri împreună și călătoream ori de câte ori aveam ocazia.

Am făcut destui bani

Am muncit aproximativ 40 de ore săptămânal, 5 zile pe săptămână. Aveam liber o zi din timpul săptămânii și o zi din weekend. În perioadele aglomerate, când erau sărbători naționale sau vreo tradiție, eram chemați la ore suplimentare.

Orele suplimentare erau cele mai așteptate de studenți deoarece reprezentau momentele în care câștigam dublu. Aspectul banilor era foarte important pentru noi deoarece ne doream să facem foarte multe lucruri cu ei.

La jobul la care am muncit eu, eram plătit mai bine decât ceilalți colegi de prin parc datorită muncii complexe pe care o făceam. Câștigam 13 USD/ oră, ceea ce înseamnă că făceam cam 2000 de dolari pe lună. Suma aceasta este destul de consistentă pentru un student Work and Travel deoarece aproape acoperă costurile inițiale investite în program.

Oricum, am avut norocul de a mai rămâne peste program de câteva ori, precum și de a fi chemat la ore suplimentare în zilele de weekend, când lucram la bucătărie, la spălat vase sau la servire în cadrul evenimentelor corporate din parc. Aceste evenimente mi-au mai adus, pe parcursul șederii mele acolo, încă vreo 1000 de dolari.

În linii mari, am făcut cam 7 000 de dolari în cele trei luni de muncă. Cu banii aceștia am trăit, mi-am plătit chiria (280 USD/ lună), m-am plimbat, am călătorit în 3 state, am închiriat mașini, m-am distrat, am cumpărat cadori (multe), mi-am cumpărat haine (mai multe), mi-am plătit datoriile reprezentate de costurile programului și mi-am făcut toate poftele.

Culmea, am mai venit și cu puțini bani acasă, ce-i drept, dar măcar nu m-am întors cu buzunarul gol. La câteva luni după ce m-am întors, am reușit să-mi recuperez și taxele din impozitul pe venit din SUA, adică încă vreo 600 de dolari.

După părerea mea, oricine merge în SUA poate face bani astfel încât să-și acopere costurile cu programul, să călătorească și să-și cumpere lucruri faine de pe acolo. Important este să te informezi dinainte despre locul în care urmează să mergi, despre angajator și lucruri de genul acesta.

Distribuie:

Fondator al platformei thestudent.ro - Specialist Marketing - Content Writer. Obiectivul meu este acela de a crea cea mai mare comunitate online prin care tinerii pot accesa informație de calitate, utilă și corectă.