Moara Cu Noroc: Rezumat & Comentariu Eseu BAC [Pe Capitole – Pe Scurt – Personaje]

Nuvela „Moara cu noroc” de Ioan Slavici este inclusă în categoria operelor literale de studiat pentru bac, astfel că trebuie pregătită ca atare. Pentru a pregăti materia cât mai bine, îți punem la dispoziție nuvela realistă Moara cu noroc, atât în varianta de rezumat pe capitole și pe scurt, cât și în varianta de comentariu pentru eseul de la subiectul 3.

Pentru a lua o nota foarte bună la BAC, îți recomand să citești și cartea ”Moara cu noroc” cu toate momentele subiectului, personajele, detaliile importante. Totuși, în cazul în care nu ai timp sau chef, citește rezumatul scurt construit în cele ce urmează, iar apoi exersează cu comentariile din ultima parte a articolului, pe care le-am pregătit pas cu pas.

Pentru o urmărire mai ușoară a subiectului, mergi direct la secțiunea de care ești interesat:

➜ Moara cu noroc de Ioan Slavici – rezumat pe capitole

➜ Moara cu noroc de Ioan Slavici – comentariu/ eseu (cu 3 teme potențiale pentru subiectul 3)

Moara cu noroc – rezumat pe capitole

În cazul în care nu ai apucat să citești cartea, îți voi pune la dispoziție ”Moara cu noroc”, rezumat pe capitole, prezentat pe scurt și ușor de înțeles. După parcurgerea acestui rezumat, vei avea o viziune de ansamblu, care te va ajuta să pregătești mai bine partea de comentariu de la subiectul 3, în cazul în care ești norocos să pice chiar Moara cu noroc.

Capitolul I

Acțiunea începe având în prim plan chiar pe personajul principal, Ghiță care nemulțumit fiind de condiția sa socială de cizmar modest și sărac, hotărăște să ia în arendă un han aflat lângă o moară părăsită pentru a reuși să câștige mai mulți bani. Contrar vorbelor înțelepte ale bătrânei (soacra sa) din începutul nuvelei, Ghiță hotărăște că vrea să scape de sărăcie cu orice preț și decide să plece către moară.

Capitolul II

Astfel, împreună cu soția sa Ana, cu bătrâna și cu cei doi copii, Ghiță se mută la Moara cu noroc, un loc descris ca fiind amplasat într-o zonă pustie, având în fața sa cinci cruci care parcă anunță drumețul că acolo este un loc binecuvântat. După o perioadă de stat la moară, Ghiță devine cunoscut în zonă de către drumeți, ba chiar îi surâde norocul și începe să câștige niște bani. Trăia o viață fericită alături de familie și simțea că și-a depășit condiția de cizmar sărac.

Capitolul III

Totuși, lucrurile devin complicate când la Moara cu noroc își face apariția Lică Sămădăul, șeful porcarilor și a turmelor de porci din zonă, cunoscut ca fiind un om primejdios de către locuitorii din zonă. Odată cu apariția lui Lică Sămădăul la han, apar și necazurile familiei lui Ghiță. Lică, om aspru și neîndurat, se impune în fața lui Ghiță și îi cere acestuia să țină socoteala tuturor oamenilor care trec pe la han, expunându-și statura sa de șef al zonei.

Capitolul IV

Deși reținut și împotrivit la început, Ghiță înțelege că Lică este un om puternic și respectat în zonă, iar cu teama de a nu-i deveni dușman, nu se împotrivește. Acest moment marchează, totodată, un alt moment important, în care Ghiță își mai ia o slugă, își cumpără două pistoale și doi câni pentru a se păzi de dușmani. Devenise tot mai ursuz, se aprindea din orice, ba chiar devenise în unele momente violent cu Ana.

Ghiță ajunge să înțeleagă că toți oamenii care veneau la moară veneau cu voia lui Lică, iar el ajunsese să depindă de intențiile acestuia. Înțelege că dacă se pune bine cu Lică, o să-i meargă bine, acest moment fiind marcat de gândurile sale asupra faptului că dacă nu ar fi avut familie, ar fi avut să-i meargă foarte bine și să se îmbogățească. Astfel, Ghiță devine din ce în ce mai însetat de avuție, devine complicele lui Lică Sămădăul, ajungând să primească bani din tot felul de nelegiuiri întocmite de acesta.

Capitolul V

Ghiță ajunge să își sacrifice căsnicia, devenind omul sămădăului, după cum gândea el, cel mult până când ajunge să strângă o sumă considerabilă de bani. Intră din ce în ce mai tare în jocurile ilegale ale lui Lică, dar fiind totuși încântat de faptul că se îmbogățește datorită acestuia.

Capitolul VI, VII, VIII, IX, X, XI pe scurt

Ghiță devine din ce în ce mai distant față de Ana, aceasta simțind mereu că tovărășia sa cu Lică nu este bună. Totuși, toate aceste acțiuni ale lui Ghiță cu scopul înstăririi ajung să aibă consecințe.

Acesta ajunge să fie anchetat în calitate de martor în două rânduri în ceea ce privește jefuirea arendașului, respectiv a unei crime înfăptuite de Lică și oamenii lui. Ghiță, fiind conștient de aceste nelegiuiri, totuși decide să depună mărturie falsă de frica sămădăului, acesta din urmă scăpând nevinovat.

De la apariția sămădăului în viața, viața lui Ghiță luase o direcție care nu îi mai plăcea, moment în care ajunge în postura de a gândi un plan prin care ar putea să scape de Lică.

Împreună cu jandarmul Pintea (căprarul), care ajunsese să-i fie prieten bun și care îl urmărea de mult să-l prindă pe Lică cu ilegalități, pune la cale o diversiune prin care să-l prindă pe acesta cu banii furați asurpa sa, chiar în ziua de Paști.

Capitolul XII, XIII, XIV, XV

Ajunși în ziua cu pricina, Lică vine la han, moment în erau prezenți doar Ghiță și Ana, deoarece bătrâna și cei doi copii plecaseră la rude.

Dorind să-l facă gelos pe Ghiță, Lică o ia pe Ana la dans și îi face avansuri acesteia, chiar sub ochii soțului ei. În repetate rânduri, Ana s-a simțit vândută și aruncată de Ghiță în brațele lui Lică, toate aceste fiind rezultate, însă, din teama pe care o avea Ghiță față de Lică.

Pentru a-și duce planul la bun sfârșit, Ghiță acceptă propunerea lui Lică de a-l lăsa singur cu Ana la han, gândindu-se doar că se va întoarce în scurt timp pentru a-l da pe acesta pe mâna lui Pintea. Ana, dornică de răzbunare în fața omului care o trădase, se dăruiește lui Lică și îi cere să o ia cu el dacă ar fi să plece.

Capitolul XVI

Întors la Moara cu noroc, Ghiță o găsește pe Ana singură și îi mărturisește că deși o iubește, nu mai poate trăi alături de ea după tot ce s-a întâmplat, astfel că dorește să o omoare. Astfel, Ghiță, auzind zgomotele de la ușa hanului și speriat că nu-și va putea duce fapta la sfârșit, o înjunghie pe Ana și rămâne înfipt genunchii și cu cuțitul asupra sa.

În același timp, dând buzna în han, Lică ordonă prietenului său Răuț să îl impuște pe Ghiță, acesta căzând după împușcătura în ceafă, fără a afla măcar cine l-am ucis.

Zăcând într-o baltă de sânge, dintr-o ultimă suflare, Ana șopti către Lică să se apropie și își înfinge unghiile în obrajii acestuia și îl mușcă de mână. După toate cele petrecute, Lică dă foc la casă pentru a ascunde tot ce s-a întâmplat, după care, urmărit jandarmul Pintea, nemaiavând forță de a fugi, se sinucide, izbindu-se cu capul într-un trunchi de stejar.

Capitolul XVII

Finalul nuvelei o înfățișează pe bătrână, care şedea cu copiii pe-o piatră de lângă cele cinci cruci de lângă moară şi plângea cu lacrimi alinătoare, spunând că ”așa le-a fost dat”, după care ia copiii și pleacă.

Moara cu noroc – personaje principale și secundare

Personajele din ”Moara cu noroc” sunt repere foarte importante ale nuvelei, complexitatea acesteia fiind dată în special de construcția personajelor, care conferă operei literare cadrul de ”nuvelă realist-psihologică”, folosind tehnici de investigație psihologică pentru a accentua conflictul interior/ moral al personajelor.

Personajele din Moara cu noroc se împart în personaje principale și scundare:

1. Personaje principale din Moara cu Noroc

➜ Ghiță

Ghiţă este capul familiei pe care încearcă să o conducă spre bunăstare – un cizmar sărac, harnic, blând și cumsecade (la începutul nuvelei). Acesta își atribuie rolul de cârciumar, iar pe măsură ce nuvela capătă mai mult context, acesta sfârșește într-un conflic interior amplu. Însetat după avere și bunăstare, acesta se adâncește într-o dramă psihologică prin care ajunge să piardă încrederea tuturor și se îndepărtează de familie.

➜ Ana

Ana este soția lui Ghiță, o femeie blândă, fragedă și subțirică, protejată de Ghiță și mama ei. Pe parcursul nuvelei, Ana se simte trădată și își pierde încrederea în Ghiță, dăruindu-se în brațele altui bărbat pentru a-și arăta răzbunarea față de soțul ei.

➜ Lică Sămădăul

Lică Sămădăul este șeful porcarilor, ”un om de treizeci și șas de ani, înalt, uscățiv, supt la față și cu mustața lungă..”. Acesta reprezintă portretul sămădăului și a tâlharului – hotărât și crud, necruțător cu tâlharii și generos cu aceia care îl sprijină în afaceri. Lică marchează nefast destinul tuturor celor care intră în contact cu el. Acesta este caracterizat de Ana ca fiind ”om rău și primejdios”, precum și de Ghiță, care spune despre el ”Lică, tu nu ești om, ci diavol”.

2. Personaje secundare din Moara cu Noroc

➜ Pintea (jandarmul)

Jandarmul Pintea este personaj secundar, fiind caracterizat drept Țom scurt si indesat, cu ochii mari, cu umerii obrajilor iesiti”. Pe parcursul nuvelei, acesta se împrietenește cu Ghiță, orişicând gata să dea cu ciomagul dacă cineva, chiar la drept vorbind, ar fi îndrăznit să-l grăiască de rău pe Ghiţă. El ținea la Ana și la copii, totodată urmărind să-l prindă pe Lică cu orice preț.

➜ Bătrâna

Bătrâna, mama Anei, este o femeie modestă și discretă, simbolizând intelepciunea si cumpatarea în nuvela lui Slavici. Aceasta apare în nuvelă ca un stâlp moral, de fiecare data rostind vorbe cu un puternic impact moral ”omul sa fie multumit cu ceea ce are, caci nu exista bogatie mai mare decat chibzuinta, adevarul si omenia.”

➜ Uța, Marți și Laie

Ajutoarele (slugile) lui Ghiță de la cârciumă. Mați este caracterizat drept “un ungur nalt ca un brad”, în timp ce Uța este ”o femeie înaltă şi smeadă, cu buzele subţiri şi cu ochii mici, neastâmpăraţi – îmbrăcată pe jumătate ţărăneşte”.

➜ Răuț, Săila-Boarul, Buză-Ruptă

Oamenii lui Lică Sămădăul.

➜ Cei doi copii

Copiii apar episodic în nuvelă, de regulă în secvențele alături de bătrână sau menționați de multe ori în discuțiile dintre Ana și Ghiță.

Moara cu noroc – comentariu/ eseu subiectul III

Având în vedere faptul că ți-ai făcut deja o viziune citind rezumatul Moara cu noroc expus mai sus, rezumat care indică clar toată desfășurarea acțiunii din cele 17 capitole, vreau să te ajut să îți structurezi mai bine ideile pentru comentariul / eseul de la subiectul 3, care te va ajuta să treci bacul cu bine.

Moara cu noroc este o operă care se învață ușor dacă reușești să reții ideile cele mai importante din rezumat, dar și din comentariu. Îmbinând noțiunile pe care reușești să le reții din toate aceste materiale (sper că îți faci o structură logică în minte), vei reuși cu siguranță să treci acest examen cu notă mare.

Moara cu noroc – Comentariu Tema și viziunea despre lume

Redactează un eseu de 600-900 cuvinte (două-trei pagini), în care să prezinți tema și viziunea despre lume dintr-o nuvelă studiată.

↓

Cerințe

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

• evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea nuvelei într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o orientare tematică
• ilustrarea temei nuvelei studiate prin două scene/ citate/ secvențe comentate
• prezentarea a patru elemente de structură și compoziție ale nuvelei studiate, semnificative pentru tema și viziunea despre lume (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, perspectiva narativă, registre stilistice, limbajul personajelor, notațiile autorului etc.)
• exprimarea unei opinii despre modul în care o idee sau temă se reflectă în nuvela studiată

✅ Pasul 1.
Începem prin a face o scrută introducere prin care să prezentăm contextul nuvelei, când a apărut, ce prezintă pe scurt!

Publicată în anul 1881 în volumul ”Novele din popor”, nuvela realistă, de factură psihologică ”Moara cu noroc” devine una dintre scrierile reprezentative pentru viziunea lui Ioan Slavici asupra lumii și asupra vieții satului transilvănean. Ioan Slavici este unul dintre adepții realismului clasic, cunoscut drept un mare scriitor, pedagog și jurnalist, membru al Academiei Române.

”Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvelă, adică o specie epică în proză, cu un fir narativ central și o construcție epică riguroasă, cu un conflict concentrat. Personajele relativ puține scot în evidență evoluția personajului principal, puternic individualizat.

Opera lui Slavici este o nuvelă psihologică deoarece înfățișează frământările de conștiință ale personajului principal, care trăiește un conflict interior, moral și se transformă sufletește, iar analiza se realizează prin tehnici de investigare psihologică: monolog interior, stil indirect liber, scene dialogate, însoțite de notația gesticii și a mimicii.

Moara cu noroc este o nuvelă realistă prin: tema familiei și a dorinței de învavuțire, obiectivitatea perspectivei narative, includerea de personaje tipice pentru o categorie socială (Ghiță reprezintă tipul cârciumarului dornic de îmbogățire, Pintea este jandarmul, Lică este Sămădăul, dar și tâlharul), verosimilitatea, prezentarea veridică a societății ardelenești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, tehnica detaliului semnificativ în descriere (drumul și locul de la Moara cu noroc) și în portretizare (Lică Sămădăul).

”Moara cu noroc” de Ioan Slavici are ca temă consecințele nefaste și dezumanizate ale dorinței de îmbogățire. Tema nuvelei poate fi privită din mai multe perspective. Din perspectivă socială, nuvela prezintă încercarea lui Ghiță de a-și schimba statutul social (din cizmar vrea să devină cârciumar) și de a asigura familiei sale un trai îndestulat. Din perspectiva moralizatoare, nuvela prezintă consecințele nefaste ale dorinței de a avea bani. Din perspectiva psihologică, nuvela prezintă conflictul interior trăit de Ghiță, care, dornic de prosperitate economică, își pierde treptat încrederea în sine și în familie.

Titlul nuvelei are o tentă ironică. Toposul ales, cârciuma numită Moara cu noroc, ajunge să însemne, mai curând, Moara cu ghinion, Moara care aduce nenorocirea, deoarece câștigurile obținute aici ascund nelegiuiri.

Perspectiva narativă este obiectivă. Întâmplările din nuvelă sunt relatate la persoana a III-a, de către un narator detașat, omniscient și omniprezent. Interferența dintre planul naratorului și cel al personajelor se realizează prin folosirea stilului indirect liber (”Ana își calcă pe inimă și se dete la joc. La început se vedea c-a fost prinsă de silă, dar ce avea să facă? La urma urmelor, de ce să nu joace?”).

Pe lângă perspectiva obiectivă a naratorului, apare tehnica punctului de vedere în intervențiile simetrice ale bătrânei, din incipitul și finalul nuvelei. Soacra afirmă la început, într-o discuție cu Ghiță, ca: ”Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă-i vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”, iar la sfârșit pune întâmplările tragice din nuvelă pe seama destinului necruțător: ”așa le-a fost data!..”.

Cele două teze morale, fprmulate în prolog și epilog, sunt confirmate în desfășurarea narativă, iar personajele care încalcă aceste principii ale statului tradițional sunt sancționate în finalul nuvelei. Așadar, viziunea despre lume în nuvela lui Slavici are caracter clasic, moralizator.

În dialogul din incipitul nuvelei, dintre soacră și Ghiță, se confruntă două concepții despre viață/ fericire: bătrâna este adepta valorilor tradiționale, în timp ce Ghiță, capul familiei, dorește bunăstarea materială. Ghiță, cizmar sărac, dar cinstit și harnic, ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc, pentru a câștiga rapid bani, ca să-și deschidă un atelier. Cârciumarul nu este la început un om slab, ci dimpotrivă, voluntar, care își asumă responsabilitatea destinului celorlalți.

Fiind o nuvelă psihologică, în ”Moara cu noroc” de Ioan Slavici conflictul central este unul moral, psihologic, conflictul interior al protagonistului. Personajul principal, Ghiță, oscilează între dorința de a rămâne om cinstit, pe de o parte, și dorința de a se îmbogăți alături de Lică, pe de altă parte. Conflictul interior se reflectă în plan exterior, în confruntarea dintre cârciumarul Ghiță și Lică Sămădăul.

În nuvela realistă, spațiul și timpul sunt precizate. Cârciuma de la Moara cu noroc este așezată la răscruce de drumuri, izolată, înconjurată de pustietăți întunecoase. Acțiunea se desfășoară pe parcursul unui an, între două repere temporale cu valoare religioasă: la Sfântul Gheorghe până la Paștele din anul următor.

Alcătuită din 17 capitole, cu prolog și epilog, nuvela are un subiect concentrat.

➜ Intriga
În expozițiune, descrierea drumului care merge la Moara cu noroc și a locului în care se află cârciuma fixează cadrul acțiunii. Ghiță, cizmar sărac, hotărăște să ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc, pentru a câștiga bani mai mulți și mai repede. O vreme, afacerile îi merg bine, iar primele semne ale bunăstării și ale armoniei în care trăiește familia nu întârzie să apară, scena numărării banilor, sâmbătă seara, fiind sugestivă.

Apariția lui Lică Sămădăul, șeful porcarilor și al turmelor de porci din împrejurimi la Moara cu noroc, constituie intriga nuvelei, declanșând în sufletul lui Ghiță conflictul interior și tulburând echilibrul familiei. Lică îi cere să-i spună cine trece pe la cârciumă, iar Ghiță își dă seama că nu poate rămâne la Moara cu noroc fără acordul Sămădăului.

Mai întâi, Ghiță își ia toate măsurile de apărare împotriva lui Lică: merge la Arad să-și cumpere două pistoale, își face rost de doi câini și își angajează încă o slugă.

➜ Desfășurarea acțiunii
Desfășurarea acțiunii ilustrează procesul înstrăinării lui Ghiță față de familie și al dezumanizării provocate de dorința de îmbogățire prin complicitatea cu Lică. Datorită generozității Sămădăului, starea materială a lui Ghiță devine tot mai înfloritoare, numai că Ghiță începe să-și piardă încrederea în sine. Cârciumarul devine interiorizat, mohorât, violent, îi plac jocurile crude, primejdioase, se poartă brutal față de Ana, pe care o protejase până atunci, și față de copii. La un moment dat, ajunge să regrete că are familie și copii, pentru că nu-și poate asuma pe deplin riscul îmbogățirii. Dornic să facă avere, se îndepărtează treptat de Ana și devine complicele lui Lică la diverse nelegiuiri, primind în schimb bani obținuți din jafuri și crime.

Este anchetat în două rânduri și își pierde imaginea de om cinstit pe care o avea în fața oamenilor. Frământările și neputința de a ieși brusc din înțelegerea cu Lică alternează cu momentele de sinceritate în care îi cere iertare Anei. Se aliază cu Pintea pentru a-l da în vileag pe Ghiță, însă nu este cinstit nici față de acesta.

➜ Punctul culminant
Punctul culminant ilustrează dezumanizarea lui Ghiță. La sărbătorile de Paști, acesta își aruncă soția în brațele lui Lică. Ana se dăruiește acestuia, într-o formă profundă de răzbunare, fiind dezgustată de de lașitatea lui Ghiță, afirmând despre Lică ”tu ești om”, pe când Ghiță ”nu e decât o muiere îmbrăcată în hane bărbătești”,

➜ Deznodământul
Deznodământul este tragic. Dându-și seama că soția l-a înșelat, Ghiță o ucide pe Ana, fiind la rândul său omorât de Răuț, la ordinul lui Lică. În același timp, un incendiu provocat de oamenii lui Lică mistuie cârciuma de la Moara cu noroc. Lică se sinucide, izbindu-se cu capul într-un copac, pentru a nu cădea pradă în mâinile jandarmului Pintea.

Singurele personaje care trăiesc sunt bătrâna și copiii, demonstrând că finalul celorlalte personaje este pe măsura faptelor. De aceea, în nuvelă accentul cade pe complexitatea personajelor, care par să aibă un destin predestinat.

Personajul principal, Ghiță, este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, un personaj ”rotund”, care trăiește un proces al dezumanizării, cu frământări sufletești și ezitări. Destinul lui ilustrează consecințele nefaste ale dorinței de îmbogățire.

El intră în relație cu celelalte personaje, care îi nuanțează evoluția. Frământările și transformările sale interioare sunt urmărite cu atenție și redate de către naratpr direct sau în stil indirect liber. Modificările comportamentale și afective ale lui Ghiță sunt percepute curând de Ana.

Mijloacele de caracterizare indirectă sunt predominante și diversificate. Naratorul notează gesturile, replicile, reacțiile personajelor, surprinde relațiile dintre ele, dar și gândurile acestora. Dialogul este reprezentativ pentru ilustrarea unor trăsături de caracter: ”Ce să-mi fac?.. Așa m-a lăsat Dumnezeu!..”.

Lică rămâne pe tot parcursul nuvelei egal cu sine, ”un om rău și primejdios”. Sămădău și tâlhar, este necruțător cu trădătorii, generos cu aceia care îi sprijină în afacerile necurate, hotărât și crud.

Ana suferă esențialele transformări interioare care îi oferă scriitprului posibilitatea unei fine analize a psihologiei feminine. La început o femeie devotată căminului, protejată mai întâi de mamă și apoi de soț, reprezentând un ideal de feminitate ”Ana era tânără și frumoasă, fragedă și subțirică”.

Trăsăturile personajelor se desprind din fapte, vorbe, gesturi și din relațiile care se stabilesc între acestea. Mijloacele de investigație psiholofică folosite sunt: scenele dialogate, monologul interior de factură tradițională și acela realizat în stil indirect liber, introspecția, notația gesticii, a mimicii și a tonului vocii.

Stilul nuvelei este sobru, concis, fără podoabe. Limbajul naratorului și al personajelor valorifică aceleași registre stilistice: limbajul regional, ardelenesc, limbajul popular, oralitatea.

În opinia mea, analiza psihologică este pusă în slujba unei teze morale: goana după înavuțire cu orice preț distruge echilibrul interior și liniștea familiei. Avertismentele bătrânei sunt ignorate de Ghiță. Nu munca cinstită prin care omul devine înstărit este condamnată de moralistul Ioan Slavici, ci obținerea averii pe căi necinstite și înstrăinarea de familie.

”Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvelă realistă – prin temă, tipologia personajelor și stil. De asemenea, ”Moara cu noroc” este o nuvelă psihologică, pentru că urmărește conflictul interior, frământările în planul conștiinței personajelor. Observarea este minuțioasă, detaliată și servește realizării unor psihologii complexe.