Romanul „Moromeții” de Marin Preda este inclus în categoria operelor literare de studiat pentru bac, astfel că trebuie pregătit ca atare. Pentru a pregăti materia cât mai bine, îți punem la dispoziție romanul Moromeții, atât în varianta de rezumat pe momentele subiectului și pe scurt, cât și în varianta de comentariu pentru eseul de la subiectul 3.
Pentru a lua o nota foarte bună la BAC, îți recomand să citești și cartea Moromeții, de Marin Preda, cu toate momentele subiectului, personajele, detaliile importante.
Totuși, în cazul în care nu ai timp sau chef, citește rezumatul Moromeții pe scurt, pus la dispoziție în platforma noastră, iar apoi exersează cu comentariile din ultima parte a articolului, pe care le-am pregătit pas cu pas.
Pentru o urmărire mai ușoară a subiectului, mergi direct la secțiunea de care ești interesat:
Moromeții - rezumat pe scurt
Acțiunea se petrece în Câmpia Dunării, cu câţiva ani înaintea celui de-al Doilea Război Mondial.
Romanul suprinde viața la sat, în Siliștea Gumești, undeva la începutul verii. Mai exact, viața unei familii formate din părinții Ilie Moromete și Catrina, și cei 6 copii: Paracshiv, Achim, Nilă, Niculae (mezinul) și cele două fete, Tita și Ilinca,
Romanul începe cu întoarcerea de la câmp a lui Ilie Moromete împreună cu familia sa. Încă de la început, se pot observa caracteristicile familiei Moromete.
Pe de-o parte, cei 5 băieţi capricioşi, delăsători, sătui de monotonia vieţii, făcând doar ce era strictă nevoie, cu o vădită nemulţumire în vorbe.
Pe de altă parte, tatăl, Ilie Moromete, preocupat de gospodăria și de traiul familiei sale, cu gândire complexă, teatral, ironic.
Prima secvență semnificativă este reprezentată de scena cinei. Morometii se afla la cina, stransi in tinda, in jurul unei mese mici, joase, si rotunde.
Se observă constant dorința familiei de a avea mai mult: Achim vrea să plece cu oile la București pentru a face bani, iar Niculae care încearcă să îl convingă pe tatăl său să îi ia de pe cap îngrijitul oilor și să îl susțină să meargă la școală.
De aici, apare și preocuparea lui Ilie Moromete de a reuși să facă față greutăților, fără a fi nevoit să vândă din roadele muncii sale de până atunci (loturile de teren sau oile).
Gândul lui de a-l trimite pe fiul cel mare, Achim, cu oile la București pentru a satisface nevoia de bani devine din ce în ce mai intens. Acesta devine un conflict intern, deoarece se observă nesiguranța lui Ilie Moromete în ceea ce-i privește pe fiii săi.
Băieţii cei mari se află în conflict cu tatăl lor, întrucât consideră că acesta nu face nimic și nu reușește să fructifice roadele muncii lor, cu toate că pe ei îi pune la muncă toată ziua.
În afară de conflictul cu fiii săi, Moromete mai are un conflict cu Catrina, care este nemulțumită de faptul că acestă nu se zbate să obţină venituri pentru familie, ca să poată rezolva din probleme.
În desfășurarea romanului, secvențial, apare și mătușa băieților, Guica, sora lui Ilie, care se prezintă ca o influență negativă pentru băieți, încercând să îl denigreze pe tatăl lor în ochii acestora și încurajându-i constant să plece de acasă.
O altă secvență importantă a romanului este scana tăierii salcâmului, unde Ilie și Nilă doboară copacul în zorii dimineții pentru a-l vinde lui Tudor Bălosu, cu scopul de a face rost de bani să scoată oile de la ocol și de a plăti o parte din datorii (impozitul pe pământ – foncirea). Tăierea salcâmului în timp ce în cimitir femeile îşi plâng morții poate fi considerat ca primul moment de disperare pentru Ilie Moromete.
Salcâmul era important pentru familie, astfel că toată lumea a rămas șocată când a văzut fapta lui Ilie Moromete.
Fiind un țăran care înțelege importanța relației cu sătenii, Ilie Moromete merge la fierăria lui Iocan, locul în care se adună în fiecare duminică săteni precum Cocoșilă, Dumitru al lui Nae, Țugurlan, pentru a discuta politică.
Ilie Moromete, o figură importantă în sat, citește ziarul cu cele mai importante evenimente politice ale momentului, iar toți ceilalți stau pe lângă acesta și ascultă, comentând din când în când și pornind discuții în jurul subiectelor. Se poate obseva că cei adunați la fierărie sunt împărțiți în două tabere diferite, pe de-o parte cu țărăniștii și pe de cealaltă parte, cu liberalii.
În tot acest timp, pentru Ilie Moromete plata foncirii rămâne motiv de îngrijorare, deoarece nu câştiga suficenţi bani pentru a plătii taxele pentru pământ şi ratele pentru împrumutul luat de la bancă.
Cand se intoarce de la fierarile, colectorul îl așteaptă pe acesta pe prispa casei pentru a-i cere banii pentru plata impozitului (foncirea) și declanșează un moment de agitație. Până la urmă, Ilie Moromete, după ce face scandal, plătește o parte din bani, restul spunând că îi va achita mai încolo.
Din ce în ce mai îngândurat, în cele din urmă, Ilie Moromete acceptă ca fiul cel mare, Achim să plece cu oile la București pentru a face bani, astfel încât să poată face față datoriilor și vremurilor grele.
Până când Achim va reuși să trimită bani (la toamnă), Ilie Moromete se hotărăște să meargă la Primarul Aristide pentru a împrumuta bani. Primarul, bazându-se pe faptul că Ilie Moromete este o influență în ceea ce privește orientările politice pentru ceilalți țărani din sat, îl împrumută pe acesta.
Stârniți de lipsa banilor, dar și de mătușa lor Maria Guica, care îi încurajează să plece de acasă, Paraschiv și Nilă iau caii din grajd și pleacă către Achim la București, fără să spună nimănui acest lucru. Totuși, pe drum spre București, Nilă începuse să simtă vinovăția față de tatăl său, iar cei doi se hotărăsc să se întoarcă acasă.
Acțiunea continuă cu scena secerişului, moment în care toată familia era prezentă pe câmp pentru munca pământului, cu sarcinile impărţite.
La un moment dat, membri familiei se aşează la masă, iar Niculae, proaspăt premiat la școală, chiar în ochii tatălui său, aduce din nou în discuţie planurile sale legate de şcoală.
Deși aproape convins că îl va lăsa pe Niculae să meargă la școală, Ilie Moromete aude o bănuială că fiii săi sunt înţeleşi între ei să fugă de acasă. În același timp, se făcuse deja 3 luni de când Achim plecase cu oile la București, dar nu trimisese niciun ban.
Presat în același timp și de perceptor, Ilie Moromete este nevoit să ia din banii puşi deoparte pentru şcoala lui Niculaie (după ce a vândut o parte din grâu), ca să poată plăti taxele datorate statului.
De-ndată ce îşi dă seama că fiii săi aveau în plan să-l trădeze, dar și văzând schimbări în comportamentul acestora (nu mai voiau să ajute cu nimic), Ilie Moromete intră într-o stare de criză. Pierzându-şi răbdarea, acesta pune mâna pe par şi începe să îi bată pe cei doi fii, Paraschiv şi Nilă.
Deși ar fi putut oricând să vândă din pământ ca să ofere condiții mai bune familiei sale, Ilie Moromete este convins că păstrarea pământului pentru copii este forma prin care-şi afirmă paternitatea.
Din acest moment, începe destrămarea familiei Moromete.
Paraschiv și Nilă, în dimineața următoare, fug de acasă cu caii, bani și covoare din lada surorilor.
Când își dă seama că se află într-un moment de cumpănă, Ilie Moromete, foarte dezamăgit, alege să-i vândă lui Bălosu un lot de teren și locul din spatele casei, cumpărându-și doi cai și reușind să plătească toate datoriile pe care le avea, chiar și taxele de școlarizare pentru Niculaie.
În romanul Moromeții, mai există câteva momente importante, specifice satului românesc:
- Conflictul dintre Tudor Balosu si fica sa, Polina. Aceasta fugise cu Birică, un baiat sarac din sat, cu care tatal nu este de acord. După un confict iscat la seceriș, Polina dă foc casei parintesti, iscandu-se si o bataie intre Birica, tatal si fratele Polinei.
- Drama familiei Țugurlan, care nu o ducea prea bine. Făcusera șapte copii, iar în fiecare an îi murea cate unul. Țugurlan era agresiv, certăreț, ajungând chiar să se bată cu fiul primarului, cu șeful după ce află că se fura din grâul măcinat la moară, fapt care îl pune în postura de a ajunge la inchisoare.
În volumul al doilea, acţiunea se reia după zece ani.
Moromete o mai are doar pe Ilinca, fiindcă Tita s-a măritat, iar Nicolae a plecat la şcoală şi se va întoarce ca activist.
Aflăm că și cei mai mari dintre fiii şi-au făcut un drum propriu. Paraschiv a devenit sudor, Achim şi-a deschis o prăvălie cu banii de pe oi, iar Nilă a devenit portar la un bloc.
Concluzia este că nucleul satului, adică familia patriarhală, este supusă unei presiuni sociale și se va destrăma.
Moromeții – personaje
📌 Ilie Moromete
Personaj exponențial, al cărui destin exprimă moartea unei lumi: “cel din urmă țăran” (după cum l-a numit N. Manolescu) reprezintă concepția tradițională față de pământ și de familie. Caracteristicile principale ale lui Ilie Moromete: placerea conversatiei, talentul de a povesti, disimularea, ironia, contemplativitatea, inteligența, sociabilitatea, autoiluzionarea.
📌 Catrina Moromete
Devine a doua soţia lui Ilie după ce îi murise primul soţ. Aceasta este mama vitregă a celor 3 băieți, Achim, Nilă și Paraschiv.
📌 Paraschiv, Nilă și Achim
Cei trei fii al lui Ilie Moromete, care sătui de viața săracă de la sat complotează pentru a pleca la București, cu scopul unui trai mai bun.
📌 Niculae
Fiul cel mic, motivat de dorinta de a invata carte.
📌 Ilinca, Tita
Fiicele din prima căsătorie a Catrinei Moromete.
📌 Maria Moromete
Poreclită Guica, sora lui Ilie Moromete şi mătuşa celor 3 fraţi, Achim, Paraschiv și Nilă.
📌 Tudor Bălosu – țăranul care strângea avere
📌 Polina – fiica lui Tudor Bălosu
📌 Victor – fiul lui Tudor Bălosu
📌 Biririca – este placut de Polina (viitor soț)
📌 Cocoșilă – prieten cu Ilie Moromete
📌 Dumitru a lui Nae – prieten cu Ilie Moromete
📌 Țugurlan – prieten cu Ilie Moromete
Moromeții – comentariu/ eseu subiectul III
Având în vedere faptul că ți-ai făcut deja o viziune citind rezumatul ”Moromeții” expus mai sus, rezumat care expune pe scurt (cât de scurt s-a putut) toată desfășurarea poveștii, vreau să te ajut să îți structurezi mai bine ideile pentru comentariul / eseul de la subiectul 3, care te va ajuta să treci bacul cu bine.
Romanul ”Moromeții” este o operă care se învață ușor, dacă reușești să reții ideile cele mai importante din rezumat, dar și din comentariu.
Îmbinând noțiunile pe care reușești să le reții din toate aceste materiale (sper că îți faci o structură logică în minte) și ce înveți la școală, vei reuși cu siguranță să treci acest examen cu notă mare.
Moromeții, de Marin Preda Comentariu “Tema și viziunea despre lume”
Redactează un eseu de 600-900 cuvinte (două-trei pagini), în care să prezinți tema și viziunea despre lume dintr-un roman postbelic studiat.
Cerințe:
- În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea romanului postbelic într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o orientare tematică
- ilustrarea temei romanului studiat prin două scene/ citate/ secvențe comentate
- Prezentarea a patru elemente de structură și compoziție ale romanului postbelic studiat, semnificative pentru tema și viziunea despre lume (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, perspectiva narativă, registre stilistice, limbajul personajelor, notațiile autorului etc.)
- Exprimarea unei opinii despre modul în care o idee sau temă se reflectă în romanul postbelic studiat.
Pasul 1.
Începem prin a face o scurtă introducere prin care să prezentăm contextul romanului postbelic, când a apărut, ce prezintă, pe scurt!
Primul roman scris de Marin Preda, “Moromeții”, este alcătuit din două volume, publicate la doisprezece ani distanță: volumul I în 1955, iar volumul II în 1967.
Deşi modalităţile de exprimare artistică şi problematica celor două volume diferă, romanul este unitar, deoarece reconstitue imaginea satului românesc în perioade de criză, în preajma celui de-al Doilea Război Mondial.
Sunt prezentate transformările vieţii rurale, ale mentalităţilor şi ale instituţiilor, de-a lungul unui sfert de secol, şi se impune o tipologie nouă în proza românească.
Pasul 2.
Rezolvăm punctul 1 din cerință
Evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea romanului studiat într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o orientare tematică
Deşi modalităţile de exprimare artistică şi problematica celor două volume diferă, romanul este unitar, deoarece reconstitue imaginea satului românesc în perioade de criză, în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Sunt prezentate transformările vieţii rurale, ale mentalităţilor şi ale instituţiilor, de-a lungul unui sfert de secol, şi se impune o tipologie nouă în proza românească.
Ca formulă estetică, proza lui Marin Preda se încadrează în realismul postbelic (neorealism) și marchează sfârșitul romanului doric, denumire dată de criticul literar Nicolae Manolescu romanului tradițional.
Perspectiva naratorului obiectiv, care relatează întâmplările la persoana a III-a, se completează prin aceea a reflectorilor (Ilie Moromete, în volumul I, și Niculae, în volumul al II-lea), ca și prin aceea a informatorilor (personaje – martori ai evenimentelor, pe care le relatează ulterior altora, cum este, de exemplu, al lui Parizianu care povestește despre vizita lui Moromete la băieți, la București). Efectul este limitarea omniscienței.
Pasul 3.
Rezolvăm punctul 2 din cerință
Ilustrarea temei romanului studiat prin două scene/ citate/ secvențe comentate
Romanul Moromeții prezintă destrămarea – simbolică pentru gospodăria țărănească tradițională a unei familii dintr-un sat din Câmpia Dunării, Siliștea-Gumești. Evoluția și criza familiei sunt simbolice pentru transformările din satul românesc al vremii. Astfel că romanul unei familii este și o frescă a vieții rurale dinaintea și de după cel de-al Doilea Război Mondial.
O altă temă este criza comunicării, absența unui dialog real între Ilie Moromete și familia sa. Tema timpului “viclean”, nerăbdător, a raportului tragic dintre individ și istorie nuanțează tema socială.
Există în primul volum al romanului Moromeții câteva secvențe narative simbolice pentru tema destrămării familiei.
Scena cinei pare a surprinde un moment din existența familiei tradiționale, condusă de un tată autoritar, dar “semnele” din text dezvăluie conflictele mocnite. Ilie Moromete domină o familie numeroasă, formată din copii proveniți din două căsătorii, învrăjbiți din cauza averii. Așezarea în jurul mesei prefigurează iminenta destrămare a familiei: “Cei trei frați vitregi, Paraschiv, Nilă și Achim, stăteau pe partea dinafară a tindei, ca și când ar fi fost gata în orice clipă să se scoale de la masă și să plece afară”. Catrina este întoarsă spre oalele cu mâncare, semn că ea se ocupă de gospodărie. Ilinca, Tita și Niculae, copiii ei, stau lângă mamă, de cealaltă parte a mesei față de frații lor vitregi, de ura cărora parcă încearcă să se protejeze. Moromete încearcă să păstreze echilibrul în familie, cu autoritate: “Numai Moromete stătea parcă deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei de-a doua odăi, de pe care el stăpânea cu privirea pe fiecare.”
O altă secvență epică având valoare simbolică este aceea a tăierii salcâmului. Ilie Moromete este nevoit să taie salcâmul pentru a achita o parte din datoriile familiei, fără a vinde pământ sau oi. De aceea, răspunsul lui la întrebarea lui Nilă, care vrea să știe de ce taie salcâmul, pare îndreptățit: “Ca să se mire proștii!”
Tăierea salcâmului, dumincă în zori, în timp ce în cimitir femeile își plâng morții, prefigurează destrămarea familiei, prăbușirea satului tradițional, risipirea iluziilor lui Moromete: “Grădina, caii, Moromete însuși arătau bicisnici”. Apar ciorile, ca niște semne rău prevestitoare, iar mama, care șite să citească în astfel de lucruri un curs al vremii viitoare, e frământată de gânduri întunecate.
Lumea Moromeților se desacralizează. Odată distrus arborele sacru, “axis mundi”, ce stă de veghe la ordinea lumii, a microcosmosului rural și familial, haosul se instalează treptat.
Pasul 4.
Rezolvăm punctul 3 din cerință
Prezentarea a patru elemente de structură și de compoziție ale textului narativ, semnificative pentru tema și viziunea despre lume din romanul studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbajul personajelor etc.)
Compoziția primului volum utilizează tehnica decupajului și accelerarea gradată a timpului narațiunii. Volumul este structurat în trei părți, cu o acțiune concentrată, care se desfășoară pe parcursul verii, cu trei ani înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial.
Prima parte, care prezintă întâmplări petrecute de sâmbătă seara până duminică noaptea, conține scene care ilustrează monografic viața rurală: cina, tăierea salcâmului, întâlnirea duminicală din poiana lui Iocan, hora ș.a.
Partea a doua se derulează pe parcursul a două săptămâni, începând cu plecarea lui Achim cu oile, la București.
Partea a treia, de la seceriș până la sfârșitul verii, se încheie cu fuga celor doi fii ai lui Moromete la București.
Simetria compozițională este dată de cele două referiri la tema timpului, în incipit și în paragraful final al volumului. La început, pare îngăduitor, “Se pare că timpul era foarte răbdător cu oamenii; viața se scurgea fără conflicte mari”, pentru ca enunțul din finalul volumului, “timpul nu mai avea răbdare”, să modifice imaginea timpului, care devine necruțător. Imaginea timpului răbdător reprezintă doar o iluzie a lui Ilie Moromete, contrazisă de evenimentele petrecute pe parcursul romanului.
Un triplu conflict va destrăma familia lui Moromete. Este vorba mai întâi despre dezacordul dintre tată și cei trei fii ai săi din prima căsătorie, Paraschiv, Nilă și Achim, izvorât dintr-o modalitate diferită de a înțelege lumea. Fiii cei mari își disprețuiesc tatăl fiindcă nu știe să transforme în bani produsele economiei rurale, precum veciunul Tudor Bălosu.
Cel de-al doilea conflict izbucnește între Moromete și Catrina, soția lui. Moromete vânduse în timpul secetei un pogon din lotul soției, promițându-i, în schimb, trecerea casei pe numele ei. De teama fiilor celor mari care își urau mama vitregă, Moromete amână îndeplinirea promisiunii. Din această cauză, femeia simte “cum i se strecoară în inimă nepăsarea și sila de bărbat și de copii”, găsindu-și iniția refugiul în biserică. Criza se instituie în cel de-al doilea volum, când Catrina îl părăsește pe Ilie, după ce află de vizita lui la București și de propunerea făcută fiilor. Înstrăinarea este definitivă.
Al treilea conflict se desfășoară între Moromete și sora lui, Guica, are și-ar fi dorit ca fratele rămas văduv să nu se mai căsătorească pentru a doua oară. În felul acesta, ea ar fi rămas în casa fratelui, să se ocupe de gospodărie și de creșterea copiilor, pentru a nu rămâne singură la bătrânețe. Faptul că Moromete se recăsătorise și că își construise o casă departe de gospodăria ei aprinsese ura împotriva lui, pe care femeia o transmite celor trei fii mai mari ai lui Moromete.
Un alt conflict, secundar, este acela dintre Ilie Moromete și fiul cel mic, Niculae. Copilul își dorește cu ardoare să meargă la școală, în timp ce tatăl, care trebuie să plătească taxele, îl ironizează sau susține că învățătura nu aduce niciun “beneficiu”. Pentru a-și realiza dorința de a studia, băiatul se desprinde treptat de familie. În volumul al doilea, acest conflict trece în primul plan, pentru că tatăl și fiul reprezintă două mentalități diferite. Astfel, Ilie Moromete ilustrează mentalitatea țăranului tradițional care vrea să-și păstreze pământul, în vreme ce Niculae devine un susținător al comunismului, al mentalității colectiviste impuse de stat.
Acțiunea primului volum este structurată pe mai multe planuri narative. În prim plan se află Moromeții, o familie numeroasă, măcinată de nemulțumiri mocnite. Țăran de mijloc, Ilie Moromete încearcă să păstreze întreg, cu prețul unui trai modest, pământul familiei sale, pentru a-l lăsa apoi băieților. Fiii cei mari ai lui Ilie Moromete, Paraschiv, Nilă și Achim își doresc independența economică. Ei se simt nedreptățiți pentru că, după moartea mamei lor, Ilie Moromete s-a însurat cu altă femeie, Catrina, și că are încă trei copii: Tita, Ilinca și Niculae. Îndemnați de sora lui ilie, Maria Moromete, poreclită Guica, cei trei băieți pun la cale un plan distrugător pentru restul familiei. Ei intenționează să plece la București, fără știrea familiei, pentru a-și face un rost. În acest scop, ei vor să ia oile, cumpărate printr-un împrumut la bancă și al căror lapte constituie principala hrană a familiei, și caii, indispensabili pentru munca la câmp.
Din vânzarea oilor și a cailor ar obține un capital pentru a începe viața la oraș. Datoria la bancaă nefiind achitată, planul celor trei băieți urmează a da o grea lovitură familiei.
Achim îi propune tatălui să-l lase să plece cu oile la București, să le pască la marginea orașului și să vândă laptele și brânza la un preț mai bun în capitală. Moromete se lasă convins de utilitatea acestui plan, amână achitarea datoriei la bancă și vinde o parte din lotul familiei pentru a-și putea plăti impozitul pe pământ (foncirea). Însă, Achim vinde oile la București și așteaptă venirea fraților. După amânările generate de refuzul lui Nilă de a-și lăsa tatăl singur în preajma secerișului, cei doi fug cu caii și cu o parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit să vândă din nou o parte din pământ pentru a-și reface gospodăria, pentru a plăti impozitul, rata la bancă și taxele de școlarizare ale lui Niculae, fiul cel mic.
Planurile secundare completează acțiunea romanului, conferindu-i caracterul de frescă socială: boala lui Boțoghină, revolta țăranului sărac, Țugurlan, familia lui Bălosu, dragostea dintre Polina și Birică, discuțiile din poiana lui Iocan, rolul instituțiilor și al autorităților în satul interbelic.
Scenele în care sunt prezentate aspecte din viața colectivității se constituie într-o adevărată monografie a satului: hora, călușul, întâlnirile duminicale din Poiana lui Iocan, serbarea școlară, secerișul, treierișul.
Unul dintre cele mai ilustrative episoade pentru viața rurală este secerișul. Este înfățișată într-o manieră originală (prin înregistrarea și acumularea de detalii ale existenței familiale țărănești) o realitate arhetipală; mișcările, gesturile, pregătirea și plecarea la câmp se integrează unui ritual străvechi. Secerișul e trăit în același fel de întregul sat, într-un ceremonial specific colectivității arhaice.
În volumul al doilea, structurat în cinci părți, se prezintă viața rurală dintr-o perioadă de un sfert de veac, de la începutul anului 1938, până spre sfărșitul anului 1962. Prin tehnica rezumativă, evenimentele sunt selecționate, unele fapte și perioade de timp sunt eliminate (elipsa), timpul narațiunii cunoaște vremuri (alternanța). Acțiunea romanului se concentrează asupra a două momente istorice semnificative: Reforma Agrară din 1945, cu prefacerile pe care ea le aduce și transformarea “socialistă” a agriculturii, după 1949, percepută ca un fenomen abuziv. O istorie nouă, tulbure și violentă, transformă radicat structurile de viațâ și de gândire ale țăranilor. Satul tradițional intră într-un ireversibil proces de disoluție.
Vechea imagine a lui Ilie Moromete este distrusă, fiind înlocuită de o alta, lipsită de glorie. Autoritatea lui în sat se diminuează, iar unitatea distrusă a familiei nu se reface. Ceilalți țărani își schimbă atitudinea față de Ilie Moromete. Foștii prieteni au murit sau l-au părăsit, iar cei noi îi par mediocrii.
Cu toate acestea, în familia Moromete continuă vrajba, Guica moare, fără ca relațiile cu fratele său să se schimbe, iar acesta nu se duce nici la înmormântarea ei.
Moromete se apucă de negoț, treburile îi merg bine, câștigă bani frumoși, dar îl retrage pe Niculae de la școală pe motiv că studiile băiatului nu-i aduc niciun “beneficiu”. Toată energia tatălui se concentrează în încercarea de a-i aduce acasă pe băieții fugari. De aceea cumpără la loc pământurile vândute odinioară și pleacă la București pentru a-i convinge să revină la sat. Paraschiv, care lucra acum ca sudor la tramvaie, Nilă, ca portar la un bloc și Achim, care avea un mic magazin de Consum alimentar, resping încercarea de reconciliere a tatălui. Mai mult, aflând de propunerea făcută fiilor, Catrina îl părăsește pe Moromete și se duce să locuiască la Alboaica, fata ei din prima căsătorie. Destrămarea familiei continuă cu moartea lui Nilă în război. Fetele se căsătoresc, dar familia Moromete pare atinsă de un blestem, fiindcă soțul Titei, deși scapă de război, moare într-un accident stupid în sat.
Paralel cu procesul de disoluție a familiei Moromete, este prezentată destrămarea satului tradițional, care devine “o groapă fără fund, din care nu încetau să iasă atâți necunoscuți”.
Fiul cel mic, Niculae, reprezintă în roman mentalitatea impusă, colectivistă. El devine adeptul “unei noi religii a binelui și a răului”, cum crede că este noua dogmă socialistă. Discuțiile dintre tată și fiu au semnificația unei confruntări între două concepții de viață, între două civilizații. Niculae se îndepărtează din ce în ce mai mult de tatăl său. Se înscrie în Partidul Comunist, este trimis la o școală pentru activiști și se întoarce în sat cu o sarcină “județeană”. El trebuie să supravegheze buna funcționare a primelor forme colective de muncă (strângerea cotelor și predarea lor către sat). Dar se iscă o agitație agresivă în timpul căreia un sătean moare înecat în apele râului de la marginea satului. Idealist, se orientează cu dificultate în țesătura de intrigi pusă la cale de oportuniștii de profesie. Așa că activistul Niculae Moromete este destituit, se retrage din viața politică, își continuă studiille și ajunge mai târziu inginer horticol.
Pe de altă parte, Ilie Moromete își pierde prestigiul de altădată. Trăiește o iubire târzie cu Fica, sora mai mică a fostei soții, care a fost toată viața îndrăgostită de el. Apoi, se implică în viața social-politică a satului, sprijinind candidatura lui Țugurlan în funcția de președinte al Sfatului Popular, pentru ca acesta să tempereze acțiunea de colectivizare.
Ilie Moromete este numit de criticul N. Manolescu “cel din urmă țăran” pentru faptul că, până în ultima clipă, nu acceptă ideea că rostul lui în lume a fost greșit și că țăranul trebuie “să dispară”. Este ilustrativ, în acest sens, monologul său, adresat unui personaj imaginar, Bâznae, în timp ce, pe ploaie, Moromete sapă un șanț în jurul șirei de paie din grădină pentru ca apa să se scurgă, iar în altă parte a satului se pun la cale schimbări hotărâtoare pentru destinul țărănimii. Monologul este semnificativ în ansamblul romanului pentru că scoate în evidență consecințele nefaste ale dispariției clasei țărănești, în contextul transformărilor socialiste ale agriculturii. Atitudinea personajului este critică față de noua societate, care se întemeiază utopic, pe anularea unei clase sociale, țărănimea, adică pe distrugerea unei civilizații și a unui cod străvechi de comportament și înțelepciune.
Moromete se stinge încet, trăindu-și ultimii ani de viață în singurătate și tăcere.
Romanul se încheie zece ani mai târziu. Niculae a devenit inginer horticol și este căsătorit cu o fată din sat, Mărioara, fiica lui Adam Fântână, care ajunge asistentă medicală. La înmormântarea tatălui, Niculae află de la Ilinca, sora lui, că Moromete se stinsese încet, fără a fi suferit de vreo boală. În finalul romanului, tatăl și fiul se împacă în visul băiatului.
Pasul 5.
Rezolvăm punctul 4 din cerință
Susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau temă se reflectă în romanul postbelic studiat.
Consider că romanul “Moromeții” surprinde dramatica iluzie a protagonistului că viața își poate continua cursul în tiparele tradiționale, în timp ce istoria modifică relațiile de la nivelul vieții de familie și de la nivelul comunității rurale, schimbând chiar rostul celei mai vechi și mai numeroase clase, țărănimea.
Viziunea despre lume se conturează în roman mai ales prin perspectiva personajului Ilie Moromete asupra vieții și a întâmplărilor, personaj principal și reflector al evenimentelor prezentate. În volumul al doilea, Niculae devine reflector al mentalității colectiviste, al lumii de după război.
Pasul 6.
Concluzie
Creăm o concluzie scurtă asupra a tot ceea ce am expus în eseu/ ce putem reține din acest comentariu.
Moromeții este un roman al deruralizării satului, încadrându-se cu o viziune aparte în tematica rurală, reprezentată în literatura interbelică prin romanele lui Liviu Rebreanu și Mihail Sadoveanu. Romanul lui Marin Preda aduce în prim-plan condiția țăranului în istorie, la confluența dintre două epoci: cea de dinainte și cea de după al Doilea Război Mondial. Criza ordinii sociale se reflectă în criza valorilor morale, în criza unei familii, în criza comunicării.
Surse:
Lascăr., M & Paicu., M. 2014. Varianta rapidă de pregătire a eseului pentru bac. Art Grup Editorial.