Studiile doctorale cer o modificare structurală ce ar implica angajabilitatea studenților, dar și măsuri punctuale, lucruri ce a fost aduse în discuție în ultimii ani, precum cea a introducerii doctoratelor industriale, sunt recomandate drept posibile soluții pentru provocările cu care se confruntă acest sector educațional, într-un recent raport publicat de entitatea care se ocupă cu finanțarea învățământului superior din România.
Documentul “Studii doctorale în România: provocări și oportunități”, dar publicat de UEFISCDI, pleacă de la premisa nevoii de reformă în domeniu, într-un moment în care potrivit unui alt raport realizat anul trecut (Olah și Hâj – UEFISCDI, 2021), numărul studenților doctoranzi este într-un proces de creștere (+23% în 2019-2020 față de 2015-16) mai pronunțată decât cea a numărului de studenți la nivel de licență și master.
Doctoratele industriale
Au fost dezbătute public de mai multe ori în ultimii ani, de reprezentanți ai unor instituții de învățământ superior din domenii tehnice. La finalul lunii mai a.c., rectorul Universității Politehnica din Timișoara, Florin Drăgan, propunea “legiferarea doctoratelor industriale” ca soluție pentru problema scăderii numărului de profesori titulari, din cauza birocrației. Unii pași au fost făcuți încă din 2019 când Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iași anunța implicarea într-un proiect european în acest domeniu.
“Modificarea structurală a studiilor doctorale”
În document este propus un set de recomandări pentru fiecare etapă – acces, parcurs și absolvire – a studiilor doctorale, dar menționează și o “modificare structurală” a acestora, ce ar putea fi aplicată doar în cazul unei analize amănunțite. Modificarea ar avea ca miză angajarea studenților doctoranzi atât în universități/centre de cercetare, cât și în mediul public/privat, în cazul doctoratelor industriale.
Conform raportului:
“O astfel de modificare structurală ar putea presupune ca studenții-doctoranzi să fie angajați ai universității/centrelor de cercetare (pentru doctorate academice/de cercetare) sau angajați în mediul public/privat (pentru doctorate industriale), în urma unui proces competitiv de selecție și recrutare, cu criterii și standarde minimale definite la nivel național, respectiv criterii suplimentare la nivelul fiecărei instituții organizatoare de studii doctorale.
În acest fel, se pot adresa, printre altele: selecția mai riguroasă a candidaților la programele doctorale; susținerea și securitatea financiară pe tot parcursul doctoratului; facilitarea inserției pe piața muncii; flexibilizarea certificărilor derivate din parcursul în cadrul studiilor doctorale (finalizate sau nu), prin pachete de competențe pentru portofoliul de calificare profesională al candidatului sau prin certificări pentru studii de scurtă-durată, respectiv credite pentru a putea parcurge ulterior cursuri de diferență în vederea absolvirii unui program de master (spre exemplu, dacă s-au parcurs minimum doi ani de program înaintea retragerii de la doctorat).”