Un grup de studenți afgani conduc un club clandestin în Kabul pentru a învăța, a citi și a scrie propriile povești în mijlocul unor restricții tot mai mari impuse de talibani.
Explozii și teroare în Kabul
Pe 8 mai anul trecut, Tahira, în vârstă de 17 ani, și colega ei de clasă discutau despre planurile lor pentru sărbătorile de Eid, când o bombă puternică a explodat la școala lor din cartierul Dasht-e-Barchi din Kabul. Ea a fost aruncată în cealaltă parte a străzii.
Au urmat alte două explozii care au vizat Liceul de fete Sayed ul-Shuhada și au provocat moartea a 90 de persoane, majoritatea eleve. “La un moment dat vorbeam cu prietena mea. Următorul moment, eram întinsă într-un spital și eram legată cu cabluri”, își amintește Tahira.
Niciun grup nu a revendicat responsabilitatea pentru seria de explozii. Cartierul din suburbia vestică a Kabulului – unde locuiește comunitatea Hazara, predominant șiitică – a fost ținta unor atacuri brutale în ultimii ani, în special din partea grupării ISIL (ISIS). În 2020, 24 de persoane au fost ucise, inclusiv nou-născuți și mamele lor, într-un atac asupra unei maternități. ISIL a revendicat responsabilitatea pentru acest atac.
Politicienii au numit acest atac un atac asupra “educației”, dar pentru multe dintre studente a fost un atac asupra identității lor ca tinere femei și ca Hazaras.
Un an de la atentat
La un an de la atentat, familiile încă plâng moartea copiilor lor, iar elevii care au supraviețuit încă nu s-au vindecat de traume.
Tahira, care era în clasa a 11-a, spune că școala nu dispunea de resurse, dar exista speranță. “Aveam vise, iar acest lucru făcuse situația suportabilă”, spune ea.
Dar în lunile care au urmat exploziilor, pe măsură ce trupele Statelor Unite au început să se retragă după 20 de ani de ocupație, situația privind securitatea s-a înrăutățit. Grupul armat taliban a preluat puterea în august 2021, după ce retragerea soldaților americani a declanșat prăbușirea guvernului afgan condus de președintele Ashraf Ghani.
Prăbușirea violentă și haotică a guvernului anterior, susținut de Occident, a pus capăt brusc educației lui Tahira.
Imediat după ce au venit la putere, talibanii au promis drepturile femeilor și libertatea presei. Dar, la nouă luni de la preluarea puterii, liceele pentru fete rămân închise și spațiile publice se reduc pentru femeile afgane, deoarece grupul a extins restricțiile.
Clubul de carte
Clubul de lectură, fondat de un grup de opt activiști civici – unii dintre ei studenți, dar nu toți – organizează sesiuni de lectură în fiecare sâmbătă. Acestea au loc într-un loc discret din vestul Kabulului pentru a evita represaliile talibanilor.
Tareq Qassemi, unul dintre cofondatorii clubului, spune că accentul mediatic global s-a schimbat peste noapte din cauza războiului din Ucraina.
“Afganistanul este o poveste moartă, dar noi, poporul afgan, trebuie să ne asumăm responsabilitatea”, a spus el. Qassemi crede că fetele sunt viitorul țării și trebuie să fie naratoarele propriilor povești.
Living to Tell the Tale, primul volum al autobiografiei scriitorului columbian Gabriel García Márquez, a fost una dintre primele cărți pe care fetele le-au citit.
“Această carte a fost aleasă în mod deliberat. Gabriel García Márquez a renunțat la facultate”, spune Khalidyar Payman, un membru al clubului.
“Márquez a urmat o educație autodirijată care a dus la abandonarea facultății de drept pentru o carieră în jurnalism. Iar mai târziu a câștigat Premiul Nobel pentru literatură,” spune Payman, absolvent al Universității din Kabul, în vârstă de 25 de ani.
Fondatorii clubului de lectură explică importanța povestirii, chiar dacă este urmărită în secret.
“Aceste fete sunt cele mai strălucite din generația noastră; ele trebuie să fie șlefuite. Noi le luminăm calea, iar ele își găsesc drumul,” spune Qassemi.
Razia 16, care face parte din clubul de lectură, consideră că este greu de înțeles raționamentul talibanilor de a împiedica educația fetelor.
“În primul rând, eu sunt o ființă umană, nu doar o femeie”, spune ea. Razia crede că ar trebui să se ofere șanse egale atât bărbaților, cât și femeilor. “Apoi, totul depinde de fiecare individ în ceea ce privește modul în care strălucește privind cunoștințele pe care le-a dobândit”, a continuat ea.
Razia și-a pierdut 12 dintre colegii de clasă în explozia de la liceul Sayed ul-Shuhada de anul trecut. Ea a așteptat să se întoarcă la școală, spune ea, nu doar pentru a-și împlini visele, ci și pentru a trăi visele colegilor ei.
“Iar cititul este o cale de a urmări aceste vise”, a declarat ea pentru Al Jazeera.
Riscul de a conduce un club de lectură este enorm pe fondul restricțiilor tot mai mari impuse femeilor, în condițiile în care fetele de peste 12 ani nu mai au voie să meargă la școală, iar universitățile sunt obligate să segregheze clasele.
Femeile care protestează pentru drepturile femeilor au fost reținute și interogate de talibani.
Membrii clubului de carte recunosc riscurile, dar curajul lor vine din setea de educație a fetelor.
Tahira, în vârstă de 17 ani, spune că se chinuie să găsească cuvintele potrivite pentru a-și descrie durerea: “Mi-am pierdut cel mai bun prieten în bombardament și talibanii nu mă lasă să merg la școală. Amândouă suntem moarte. Ea este îngropată, dar nu și eu”, spune ea, în timp ce încearcă să își stăpânească lacrimile.