Senatorul Ștefan Pălărie solicită, printr-o scrisoare deschisă, Directorului Bibliotecii Naționale a României publicarea datelor „actualizate” cu școlile doctorale care au trimis tezele de doctorat atât în format tipărit și electronic, cât și cele care nu au transmis deloc tezele de doctorat la Biblioteca Națională a României.
Problema doctoratelor
Curtea Constituțională a luat decizia ca titlul de doctor să poată fi retras numai când ”nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice”. Decizia constă într-o prevedere ce prevede retragerea acestui act dacă a produs efecte.
În textul scrisorii apare că Banca Națională a României, „în limitele sale de competență, are un rol esențial în ceea ce privește procesul de transparentizare a tezelor de doctorat”.
Textul integral al scrisorii
„Către: Domnul prof. Adrian CIOROIANU
Directorul General al Bibliotecii Naționale a României
SCRISOARE DESCHISĂ
Stimate domnule Director General,
Vă rog public să nu permiteți ca Biblioteca Națională să se transforme într-o fortăreață în spatele căreia să se ascundă plagiatorii.
Am citit răspunsul transmis Comisiei pentru Tehnologia Informației și Comunicațiilor din Camera Deputaților cu privire la inițiativa mea și a unor colegi și am rămas cu un sentiment de amărăciune că ne aflăm în fața unui caz de „ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica”, deși pot aprecia că instituția pe care o reprezentați a făcut unele eforturi pentru a digitaliza o serie de documente publice, deținute în depozitul de documente.
Nu îmi dau seama dacă refuzați să înțelegeți, pentru că textul este foarte clar, ori ați căutat o sumă de argumente juridice care să păstreze situația într-un punct mort, acolo unde este astăzi.
BNaR trebuie să fie un actor activ și viu în chestiunea doctoratelor. Nu poate rămâne o căsuță poștală unde se strâng copii ale unor doctorate, dosite de văzul lumii și de responsabilitatea pe care o comportă. Cu toate acestea, în continuare, BNaR, în limitele sale de competență, are un rol esențial în ceea ce privește procesul de transparentizare a tezelor de doctorat.
Să lămurim argumentele pe care le-ați invocat:
1. Vrem prin inițiativele noastre să avem doctorate validate DOAR DUPĂ ce dvs. ați primit o copie a acestora. Nu, nu vă pune nimeni pe dumneavoastră să deveniți evaluator al acelor lucrări, ci doar să îndepliniți o procedură administrativă necesară emiterii ulterioare a ordinului de ministru. Această soluție vine tocmai pentru a ne asigura că toate școlile doctorale trimit, în maximum 90 de zile, tezele de doctorat validate de CNADTCU la BNaR.
În acest sens, ordinele ministrului Educației care constată obținerea titlului de doctor de către un student doctorand vor putea fi emise doar după validarea tezei de doctorat de către CNADTCU și doar după ce școala doctorală trimite către BNaR teze de doctorat, atât în format tipărit, cât și în format digital.
Cum poate Biblioteca Națională a României să susțină că ,,Fără atribuirea titlului de doctor prin Ordin de Ministru emis de Ministrul Educației, conform legislației actuale, lucrarea nu poate fi depusă și prelucrată în Depozitul legal, și nu poate primi numărul unic de depozit legal, conform legii.”? Ordinul de ministru are doar un rol constatator, nu constitutiv de drepturi, fiind doar o formalitate, ulterioară susținerii tezei de doctorat în cadrul Comisiei de doctorat și ulterioară procedurii de validare de către CNADTCU. Astfel, dacă există o propunere favorabilă de acordare a titlului de doctor, ordinul ministrului nu poate decât să constate acest fapt.
2. Ne bucură că situația transmiterii de către IOSUD-uri s-a îmbunătățit, dar nu cred că este cazul să le lăsăm o portiță liberă și în viitor. Așa cum nu înțeleg de ce dvs. ați devenit avocatul acestora acolo unde ani de zile au dat greș. Susținerea referitoare la faptul că inițiativa a fost întemeiată pe o situație din 2020 care nu mai este de actualitate ne duce cu gândul că, la acest moment, procedurile funcționează optim și toate școlile doctorale transmit la timp tezele de doctorat către BNaR.
În aceste condiții, vă rog să faceți publice datele ,,actualizate” prin care să evidențiați din totalul școlilor doctorale, câte dintre acestea au transmis tezele de doctorat atât în format tipărit și electronic, câte dintre acestea au transmis doar teze de doctorat în format tipărit și câte dintre acestea nu au transmis deloc tezele de doctorat la BNaR.
3. Prin punctul dumneavoastră de vedere, ne-ați comunicat că, în ciuda faptului că teza de doctorat este un document public, aceasta nu este un document de interes public în sensul Legii 544/2001. Cu alte cuvinte, înțelegem că BNaR 1. nu ar fi obligată să pună la dispoziția persoanelor interesate tezele de doctorat deținute în depozit și 2. un eventual refuz la BNaR ar fi perfect justificat?
Teza de doctorat este un document public, acest lucru nu poate fi negat, indiferent de jocurile de cuvinte pe care apreciați să le utilizați (public/de interes public). Ca atare, nepermiterea accesului la studiul acesteia, precum și întârzierea unui răspuns prompt din partea BNaR, atrage incidența atât a Legii 544/2011 a liberului acces la informații publice, cât și a Legii 554/2004 a contenciosului-administrativ.
4. Nici drepturile de autor nu pot fi un pretext pentru restrângerea dreptului oricărei persoane interesate de a studia tezele de doctorat deținute de BNaR. Legea educației prevede deja faptul că tezele de doctorat în format digital sunt puse la dispoziția oricărei persoane care solicită să le studieze. Unde mai punem că aceste teze de doctorat, în ultimii ani, sunt redactate într-o majoritate covârșitoare direct în format digital. Deci nu înțelegem unde apare acest blocaj în ceea ce privește asigurarea liberului acces la studiul tezelor de doctorat.
5. În legătură cu limitele materiale ale BNaR, vă înțeleg perfect, dar nu cred că este cazul să abdicați ori să lăsăm lucrurile așa, în starea dezastruoasă de azi. Nu vorbim aici de investiții de zeci de milioane de euro, ci de un efort instituțional decent și firesc de a digitiza lucrările, chestiune unde România are, de altfel, obiective ambițioase din câte știu, la nivelul întregului Guvern. Deci mai mult curaj și ambiție cred că nu ar încurca pe nimeni din partea instituției pe care o conduceți. Fac un apel public, prin acest text, să deveniți un partener instituțional activ al celor care vor să demaște plagiatele din România, să contribuiți la transparența reală și să nu deveniți o instituție „intangibilă” – cuvânt care pare că e mai important în cultura dvs instituțională decât altele precum „deschidere”, „interes public”, „acces la documente”.