Revista Nature acuză școlile și sistemele de învățământ că nu fac destule eforturi pentru a recupera lacunele de cunoștiințe create în timpul pandemiei. Un principal motiv, conform sursei citate, este lipsa de implicare a profesorilor față de cercetările privind educația și lipsa de implicare a experților în practica educațională. Una dintre soluțiile propuse este ca: profesorii să învețe, încă din formarea lor inițială, să să caute și să folosească studii și cercetări actuale care să-i ajute să-și îmbunătățească activitatea profesională.

Ce propune Nature?

Nature abordează o multitudine de studii, cercetări și recomandări privind acțiunile prin care școlile pot ajuta elevii să recupereze materia pierdută, de exemplu. Dar atrage atenția că astfel de recomandări nu pot fi aplicate întocmai oriunde în lume, iar pentru ca acestea să fie ajustate, este nevoie de experiență practică și de adaptare la situații locale.

Din această cauză, afirmă revista, este nevoie ca educația și cercetarea să găsească un teren comun. Una dintre soluțiile propuse fiind:

“Pe termen lung, o modalitate-cheie de a face ca folosirea cercetărilor să devină o rutină în educație este ca cercetarea să fie inclusă în formarea inițială și în dezvoltarea profesională continuă a profesorilor”.

Exemple propuse de revistă

Unul dintre exemplele menționate este Japonia, unde profesorii trebuie, de decenii, să realizeze “studii ale lecțiilor”:

Ei trebuie să stabilească un obiectiv de cercetare – precum înțelegerea fracțiilor – apoi să întocmească un plan al lecției, să observe cum se desfășoară acea lecție și să discute ce au constatat. Pentru aceasta, școlile apelează la cercetări externe și se consultă cu experți în domeniu. Nature mai citează pe expertul în educație Toshiakira Fujii, potrivit căruia profesorii dezvoltă, astfel o înțelegere mai bună a materialelor folosite la clasă, dar, și mai important, “învață cum să învețe ca profesor”.

Alte exemple aduse în discuție:

Un program desfășurat de Education Endowment Foundation din Marea Britanie la o universitate din Barbados, unde profesorii sunt învățați să apeleze la practici bazate pe studii științifice, cum ar fi modalitățile de a oferi feedback eficient elevilor

Începând de anul acesta, studenții care se înscriu la masterul de educație de la Harvard Graduate School of Education trebuie să urmeze un curs de folosire a dovezilor științifice.

Nature mai dă exemplul Marii Britanii și al organizațiilor de tipul Education Endowment Foundation (EEF) care, în această țară, au întărit cercetarea educațională și folosirea ei în scopuri practice, la nivel de școală. Între altele:

EEF a finanțat, până acum, peste 160 de cercetări complexe în domeniul educației, “poate mai mult decât orice altă organizație din lume”, iar la acestea au participat aproximativ jumătate dintre școlile englezești. Cel mai important dintre instrumentele dezvoltate de EEF, Teaching and Learning Toolkit, poate fi folosit pentru a afla, între altele, că în multe situații măsuri precum reduceri modeste ale numărului de elevi la clasă sau purtarea uniformei au efecte slabe sau nu au niciun efect, sau că feedbackul consistent acordat elevilor și întărirea capacității acestora de a-și evalua învățarea pot avea efecte puternice. Acest instrument este folosit, în prezent, de peste 70% dintre liderii școlari din învățământul secundar din Anglia, în deciziile lor privind cheltuielile.

Distribuie:

Student la facultatea de Traducere și Interpretare din cadrul Universității de Construcții București. Scriu articole de plăcere, jurnalismul fiind una dintre pasiunile mele și sper să reușesc în viață mergând pe acest drum.