O profesoară la o facultate de arte din Sankt Petersburg, expune pentru Moscow Times, motivul terminării bruște a carierei sale. În următorul articol voi vorbi despre povestirea profesoarei a cărei identitate rămâne anonimă, nefiind dezvăluită de Moscow Times.

Conform profesoarei totul a început în dimineața zilei de 24 februarie, ziua începerii războiului, iar pentru prima dată în cariera ei de 15 ani a spus ,,pur și simplu nu mai puteam respira”. Aceasta s-a adresat publicului, fiind clar că aceștia nu aflase știrile încă, „Dragi colegi, din păcate, astăzi este o zi teribilă”. Le-am spus în termeni generali ceea ce știam. În continuare a început să își predea lecția ,,Apoi am început o prelegere despre estetismul în artă. Unul dintre diapozitive înfățișa „Guernica” a lui Picasso [tabloul lui Pablo Picasso despre bombardarea orașului spaniol Guernica de către aviația germană în timpul Războiului Civil din Spania din 1937]. Cei din primele patru rânduri din public au plâns.”. Asta a fost după cuvintele ei ,,cântecul meu de lebădă”.

Propaganda ca pe vremea sovieticilor

,,Un bărbat corpolent apăruse în spatele lor pe scări. Arăta un pic ca un agent de securitate, dar nu era unul dintre ei – îi cunosc pe toți. Stătea cu brațele încrucișate peste burta lui mare și se uita la mine, clătinând din cap cu dezaprobare. Am rezumat rezultatele prelegerii în timp ce acest om mă privea. Nu-l mai văzusem niciodată. Nici până în ziua de azi nu știu cine era, dar totul a început cu el.”

Profesoara continuă să vorbească despre cum nu a putut să doarmă noaptea din cauza stresului, stia că ceva urmează să se întâmple, ,,M-au amenințat că vor lua măsuri dacă nu încetez imediat să vorbesc despre politică.”.  Profesoara a fost denunțată de unul dintre elevii ei, deoarece era în pauză când a primit amenințările telefonice aceasta s-a întors către clasă și a zis: „Dragi colegi, tocmai discutam despre conceptul lui Mamardashvili de „mediu de efort”, potrivit căruia nimic din cultură nu există de la sine, ci doar prin eforturile oamenilor. Acest lucru este valabil și pentru tradiție. Noi avem o tradiție lungă, pe care mulți oameni o apreciază astăzi, tradiția Gulagului. Și aceasta, într-adevăr, poate fi reprodusă doar prin intermediul efortului, adică – prin denunțare. Cineva din această audiență tocmai a sunat la biroul decanului și a demonstrat că Mamardashvili este un mijloc de efort. Vă mulțumesc. Acum voi continua”. La terminarea cursului pe ecranele masive din holurile școlii era afișat mare citatul rectorului: „Estimez la 10 zile până la înfrângerea completă a regimului fascist”. A mai adăugat că acesta nu era cel mai radical video difuzat pe acele ecrane.

La scurt timp după întâmplarea acestor evenimente, studenții au început să fie scoși din clasă pentru lecții de propagandă politică și pentru a le fi verificată loialitatea.

Măsurile luate de profesoară

,,Mi-am dat seama că nu mai puteam să lucrez într-un astfel de mediu și nici nu doream să o fac. Am decis să îmi dau demisia.”

Profesoara este forțată acum să lucreze job-uri de jos pentru a se întreține și deoarece este artist încearcă să își vândă picturile, însă și aici au existat probleme: ,,Când am încercat să expun o serie de lucrări în memoria artistului Serghei Paradjanov, în calitate de deținut politic în perioada sovietică, unele persoane mi-au cerut să scot tot ce era incomod („prea multă politică”) și să las doar „florile frumoase”. Alții au subliniat că Paradjanov era homosexual și nu-și avea loc în panteonul marilor ruși. Foarte curând va fi posibil să se expună doar „Lacul lebedelor”.

Războiul este un lucru oribil, care deumanizează populația unei țări prin propagandă agresivă menită să influențeze masele spre a susține violența. În prezent majoritatea oamenilor tind să uite faptul că în război nimeni nu căștigă, ambele părți plâng și sângerează pentru niște interese politice ale unei minorități norocoase.

Voi încheia acest articol citând profesoara: ,,Din poziția mea umilă, voi continua să fiu martor al noilor etape ale catastrofei pentru viitor – făcând fotografii și scriind, chiar dacă nu voi putea publica nimic.”.

Sursa interviului: g4media.ro

Distribuie:

Student la facultatea de Traducere și Interpretare din cadrul Universității de Construcții București. Scriu articole de plăcere, jurnalismul fiind una dintre pasiunile mele și sper să reușesc în viață mergând pe acest drum.