Dacă ar fi să privim din punctul de vedere al regulilor, limba română este foarte exactă. Concret, părțile de proprozitie și cele de vorbire se determina în funcție de anumite lucruri. Părțile de propoziție răspund unor întrebări specifice.
Fiecare parte dintr-o propoziție are rolul ei, însă determina și atributele celorlalte cuvinte, uneori prin simplă invecinare.
Ce este propoziția?
Propoziția este o succesiune de cuvinte care conține măcar un subiect și un predicat, dar există situații în care o propoziție poate conține un singur predicat.
De exemplu, o propoziție poate fi “Noi citim în grădină”. În acest context, subiectul este “noi”, iar predicatul este ,,citim”.
Există, totuși situații în care propoziția poate fi formată doar dintr-un singur predicat, spre exemplu “Plouă!”.
Tipuri de părți de propoziție
Părțile de propoziție sunt cuvinte sau grupuri de cuvinte ce au o funcție sintactică. Astfel, acestea sunt exprimate prin substantive, adjective, pronume, numerale, adverbe și verbe. De asemenea, părțile de propoziție se pot exprima printr-un articol, prepoziție.
Părțile de propoziție se împart în 2 categoriiꓽ
- Părți principaleꓽ subiectul și predicatul;
- Părți secundareꓽ complementul și atributul.
Care sunt părțile de propoziție?
Am răspuns mai sus care sunt părțile de propoziție, însă le vom menționa și aici, pe toateꓽ
- Subiectul
- Predicatul
- Atributul
- Complementul
Nu este greu să diferențiezi părțile de propoziție, însă, facem o recapitulareꓽ părți principale de propoziție și părți secundare de propoziție.
Cum să înțelegem mai bine părțile de propoziție?
Subiectul
Subiectul este partea de propoziție care arată cine vorbește sau face o acțiune.
Exemplu:
Maria merge la bunici –
Cine face acțiunea? – Maria.
Subiectul poate fi exprimat printr-un substantiv, pronume, verb la infinitiv sau la supin, adverb cu rol de substantiv sau interjecție. În cazul exemplului nostru, subiectul este exprimat printr-un substantiv propriu (Maria).
În general, referitor la ce întrebări răspunde subiectul, ,,cine?” este cel mai întâlnit, într-o proporție destul de mare, predominantă chiar.
Predicatul
Predicatul este partea de propoziție care ne indică ce acțiune are loc.
Exemplu:
Andrei merge la bunici.
Ce acțiune face Andrei? – merge.
Prin simpla întrebare ,,ce face subiectul”, putem vedea cu ușurință care este predicatul. De asemenea, un predicat poate exprimă o trăsătură a subiectului, fie o stare a acestuia. Acesta este exprimat printr-un verb, în cazul exemplului nostru, prin cuvântul ,,merge”.
Complementul
Complementul poate fi determinat de un verb sau de o locuțiune verbală.
Exemplu:
Întrebările la care răspunde complementul sunt: CE? Pe cine? Cui?
Complementul poate fiꓽ
- Complement direct
Mama a făcut plăcintă. – Ce a făcut mama? (Plăcintă).
Complementul direct răspunde întotdeauna la întrebările – Pe cine? Ce? - Complement indirect
I-am dat lui Alexandru ciocolată – Cui i-ai dat o ciocolată? (lui Alexandru).
Complementul indirect răspunde întotdeauna la întrebarea – Cui?
Atributul
Atributul este partea de propoziție care determină un substantiv, o locutiune substanțială, un pronume sau numeral. Totodată, acesta indică și cantitatea obiectelor. Este ușor de reținut faptul că atributul arată un atribut al unui obiect, adică o însușire, o caracteristică.
Exemplu:
Noi am vizitat superba casă a bunicilor lui Paul.
În cazul acesta, atributul este ,,superbă” și este exprimat printr-un adjectiv.
Inversarea complementului cu atributul pune accent pe o reliefare a unui aspect, în cazul exemplului, ,,superbă casă”, în loc de ,,casă superbă”, am pus accent pe înfățișarea casei (superbă). Vom recapitula fiecare parte de propoziție pentru a vedea întrebările la care acestea răspund.