fbpx
Timp de citire: 20 minute

Comedia „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale este inclusă în categoria operelor literale de studiat pentru bac, astfel că trebuie pregătită ca atare. Pentru a pregăti materia cât mai bine, îți punem la dispoziție comedia O scrisoare pierdută, atât în varianta de rezumat pe acte, cât și în varianta de comentariu pentru eseul de la subiectul 3.

Pentru o înțelegere mai bună și pentru a reține mai bine piesa, îți recomand să citești ”O scrisoare pierdută” pe acte și scene, precum și rezumatul construit în cele ce urmează, iar apoi să exersezi cu comentariile din ultima parte a articolului, pe care le-am pregătit pas cu pas.

Pentru o urmărire mai ușoară a subiectului, mergi direct la secțiunea de care ești interesat:

➜ O Scrisoare Pierdută rezumat pe scurt și pe acte

➜ O Scrisoare Pierdută comentariu (cu 3 teme potențiale pentru subiectul 3)


O scrisoare pierdută rezumat pe acte

În cazul în care nu ai apucat să citești cartea, îți voi pune la dispoziție rezumatul O scrisoare pierdută pe acte, prezentat în mod scurt și concis. După parcurgerea acestui rezumat pe acte al operei O scrisoare pierdută, vei avea o viziune de ansamblu, care te va ajuta să pregătești mai bine partea de comentariu de la subiectul 3.

”O scrisoare pierdută” este o piesă de teatru, structurată în acte și scene. Întâmplarea se petrece chiar înainte de ziua alegerilor din 1883, în capitala unui oraș de munte, denumirea acesteia nefiind specificată.

Actul 1 din O scrisoare pierdută – rezumat pe scurt

În primul act, Caragiale îl înfățișează pe Ștefan Tipătescu, prefectul județului, zis și “Conu’ Fănică”, într-o scenă împreună cu Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, având o conversație interesantă și aprinsă despre alegeri.

O scrisoare pierduta rezumat pe acte - scena Pristanda si Tipatescu

Sursa: romextra YouTube

Domnul Tipătescu este foarte agitat, plimbându-se cu ziarul în mână și comentând anumite fraze care fac referire chiar la dânsul. Polițistul Pristanda, îi aduce la cunoștință domnului prefect o discuție pe care o auzise pe furiș între Nae Cațavencu (avocat și proprietarul ziarului ”Răcnetul Carpaților”) și dăscălimea orașului, despre un document pe care Nae Cațavencu îl deținea și care avea să îl ajute la dobândirea funcției de deputat, pentru care Cațavencu candida la alegeri. Aflând acestea, Tipătescu îi spune lui Pristanda să afle cu orice preț despre ce document este vorba.

Tot în acest act, apare în scenă și Zaharia Trahanache, intitulat prezidentul tuturor comitetelor și comiților, care merge la Tipătescu să îl informeze despre vizita sa la sediul ziarului Răcnetul Carpaților, unde fusese chemat de către Nae Cațavencu pentru propunerea unui târg. Este cunoscut faptul că Tipătescu și Trahanache conduc orașul prin urmărirea propriilor interese.

O scrisoare pierduta de I.L Caragiale rezumat pe scurt - Zaharia Trahanache si Tipatescu in actul 1

Sursa: romextra YouTube

Trahanache îi povestește lui Tipătescu că a fost informat de către Nae Cațavencu, adversarul lor politic, despre faptul că acesta a găsit un document important pe care vrea să i-l arate. Documentul reprezenta o scrisoare de amor pe care Tipătescu o trimisese către soția lui Trahanache, Zoe, care totodată era și amanta lui Tipătescu. Nae Cațavencu intrase în posesia acestei scrisori de la Cetățeanul turmentat, care o găsise din întâmplare.

Deși Trahanache recunoaște scrisul lui Tipătescu din scrisoare, totuși consideră că aceasta este o acțiune de șantaj politic și nu crede întâmplarea.

Actul al doilea din O scrisoare pierdută – rezumat pe scurt

Actul al doilea îi regăsește în scenă pe Brânzovenescu și Farfuridi, cei doi actori politici din tabăra lui Trahanache și Tipătescu, care observă toată agitația provocată de scrisoarea de amor pierdută și vin să ceară explicații. Aceștia, văzând întâlnirile clandestine dintre Trahanache și Cațavencu (adversarul lor politic), se tem să nu fie trădați de către prefect și Trahanache.

branzovenescu si farfuridi - o scrisoare pieduta rezumat pe scurt thestudent

Sursa: romextra YouTube

Pentru că nu primesc un răspuns clar, Brânzovenescu și Farfuridi decid să trimită o scrisoare anonimă către comitetul Central de la București prin care să informeze că se pregătește un complot în partid, împotriva lor.

Tipatescu si Zoe - O scrisoare pierduta pe acte

Sursa: romextra YouTube

Tot în acest act este surprinsă discuția dintre Zoe și Tipătescu, aceasta venind de grabă la prefect să-i spună despre pierderea scrisorii. Aceștia discută despre Cațavencu, încercând să găsească o soluție pentru a-l împiedica pe acesta să publice scrisoarea, totuși Prefectul nedorind să-l susțină pe Cațavencu la alegeri. Pentru a nu se face de rușine din pricina scrisorii de dragoste pe care Tipătescu i-a scris-o, Zoe îi promite lui Nae Cațavencu susținere în cadrul alegerilor electorale, astfel încât Nae Cațavencu să nu publice scrisoarea în ziar.

Neavând altă variantă, într-un final Tipătescu hotărăște și el că îl va susține pe Cațavencu la alegeri în schimbul scrisorii. După aceste discuții tensionate, apare din nou în scenă Zaharia Trahanache care aflase că Nae Cațavencu delapidase statul printr-o societate pe care o deținea, dar negăsind pe nimeni în salon, îi lasă un bilet lui Tipătescu și pleacă.

Actul al treilea din O scrisoare pierdută – rezumat pe scurt

Actul al treilea prezintă ziua alegerilor, unde Farfuridi încearcă să țină un discurs, dar adversarii politici fac gălăgie în sală și nu îl lasă să vorbească. La rândul său, Nae Cațavencu ține și el un discurs, în care se folosește de calitățile sale de orator pentru impresia scenică. Toată acțiunea din acest act naște o atmosferă scandaloasă, timp în care Cațavencu își pierde pălăria de pe cap, loc în care se afla și scrisoarea de șantaj. În cele din urmă, scrisoarea este găsită din nou de către cetățeanul turmentat, care de această se duce cu scrisoarea la Zoe.

farfuridi discurs o scrisoare pierduta actul 3

Sursa: romextra YouTube

Actul 4 din O scrisoare pierdută – rezumat pe scurt

Pe proverbul românesc ”când doi se ceartă al treilea câștigă”, apare în scenă un alt candidat pentru postul de deputat, mai exact Agamemnon Dandanache, un politician incult și lipsit de scrupule impus de către centrul de la București, care mărturisește că a ajuns în această poziție de candidat tot în urma unui șantaj politic de care se folosise pentru a fi sigur că va fi ales (tot cu o scrisoare compromițătoare pe care la rândul său a găsit-o).

dandanache o scrisoare pierduta actul 4

Sursa: romextra YouTube

Acest ultim act soluționează conflictului inițial, scrisoarea ajungând înapoi la Zoe Trahanache, fiind înmânată acesteia de către cetățeanul turmentat. În același timp, Nae Cațavencu vine la Zoe cerându-și iertare pentru faptul că a încercat să o șantajeze, aceasta acordându-i iertare.

O scrisoare pierduta - personaje comentariu rezumat

Sursa: romextra YouTube

Nae Cațavencu este cel care s-a oferit să conducă ceremonia de numire al noului deputat, Agamiță Dandanache, timp în care toți cei prezenți în sală, indiferent de partidul din care făceau parte, se împacă.


Descarcă O scrisoare pierdută rezumat pe acte în format word și folosește-te de el la nevoie ↓


Personaje și statutul lor social în opera ”O scrisoare pierdută”

Nae Cațavencu avocat, director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpaților, prezident-fundator al Societății enciclopedice-cooperative „Aurora economică română”. Potrivit clasificării lui Pompiliu Constantinescu, Nae Cațavencu reprezintă tipul politic și al demagogului.

➜ Zaharia Trahanache este unul din personajele principale ale comediei „O scrisoare pierdută” a lui Ion Luca Caragiale, soțul lui Zoe Trahanache. Acesta este prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului școlar, Comiiului agricol și al altor comitete și comiii.

Ștefan Tipătescu este prefectul orașului, amantul Zoei, făcând parte din triunghiul conjugal Tipătescu – Zoe – Trahanache.

Zoe Trahanache este soția lui Zaharia Trahanache, unicul personaj feminin al comediei lui Ion Luca Caragiale „O scrisoare pierdută”.

Tache Farfuridi este avocat, membru al altor comitete și comiții. Acesta este candidatul susținut de către Tipătescu și Trahanache.

Iordache Brânzovenescu este avocat, membru al acestor comitete și comiții.

Ghiță Pristanda este personajul comediei ”O scrisoare pierdută” care deține rolul polițistului, mai exact omul lui Tipătescu care îi îndeplinește toate ordinele.

Cetățeanul turmentat este un om obișnuit de pe stradă, care apare în piesă în momentele cheie (găsește scrisoare în ambele situații)

Agamemnon Dandanache (prezentat ca și Agamiță Dandanache) este personajul operei caracterizat ca un politician lipsit de scrupule, fiind „mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu”.

O scrisoare pierdută comentariu

Având în vedere faptul că ți-ai făcut deja o viziune citind rezumatul O scrisoare pierdută expus mai sus, rezumat care indică clar toată desfășurarea acțiunii din cele 4 acte, vreau să te ajut să îți structurezi mai bine ideile pentru comentariul de la subiectul 3, care te va ajuta să treci bacul cu bine.

O scrisoare pierdută este o operă care se învață ușor dacă reușești să știi ideile cele mai importante din rezumat, dar și din comentariu de la partea de eseu. Îmbinând noțiunile pe care reușești să le reții (sper că îți faci o structură logică în minte), vei reuși cu siguranță să treci acest examen cu notă mare.

O scrisoare pierdută – Comentariu tema și viziunea despre lume

Redactează un eseu de 600-900 cuvinte (două-trei pagini), în care să prezinți tema și viziunea despre lume dintr-un text dramatic studiat.

Cerințe

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

  • evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea piesei într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o orientare tematică
  • prezentarea a patru elemente de structură și compoziție ale textului dramatic, semnificative pentru tema și viziunea despre lume (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, registre stilistice, limbajul personajelor, notațiile autorului etc.)
  • ilustrarea temei textului dramatic studiat prin două scene/ citate/ secvențe comentate
  • exprimarea unei opinii despre modul în care o idee sau temă se reflectă în textul studiat

Pasul 1.
Începem prin a face o scrută introducere prin care să prezentăm contextul comediei ca și operă, când a apărut și unde, ce prezintă pe scurt!

Comedia  ”O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale apărută în 1884 este a treia dintre cele patru piese de autor, o capodoperă a genului dramatic. Comedia a fost publicată un an mai târziu în revista „Convorbiri literare”, XVIII, nr. 11 și reprezintă o comedie de moravuri, în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane autorului, cu precădere întâmplări din cadrul luptei electorale din anul 1883.

Pasul 2.
Rezolvăm punctul 1 din cerință

  • evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea piesei într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o orientare tematică

Comedia este o specie a genului dramatic, care stârnește râsul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situații neașteptate cu final fericit. Personajele comediei aparțin unor tipologii clasice, sursa principală a comicului fiind contrastul dintre aparență și esență. Comedia cuprinde diferite forme de comic, cum ar fi umorul, ironia, comicul de situație, comicul de moravuri, de caracter, precum și de limbaj sau de nume.

Apartenența comediei la textul dramatic este justificată prin diverse caracteristici specifice, cum ar fi structura textului în acte și scene, reprezentarea scenică, folosirea dialogului și a monologului ca forme de expunere, precum și didascaliile sau intervențiile autorului în piesă.

Comedia ”O scrisoare pierdută” aparține realismului clasic, având în prim plan societatea și satirizarea unor aspecte sociale. Mai mult, în comedia lui I.L.Caragiale regăsim spiritul de observație acut, veridicitatea obțiunută prin tehnica acumulării detaliilor sau folosirea unui limbaj specific pentru individualizarea personajelor, cum ar fi ”prostul fudul”, ”canalia”, ”cocheta”

Pasul 3.
Rezolvăm punctul 2 din cerință

  • Prezentarea a patru elemente de structură și compoziție ale textului dramatic, semnificative pentru tema și viziunea despre lume (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, registre stilistice, limbajul personajelor, notațiile autorului etc.)

Titlul pune în evidență intriga și contrastul comic dintre aparență și esență. Pretinsa luptă pentru putere politică se realizează, de fapt, prin lupta de culise, având ca instrument de șantaj politic ”o scrisoare pierdută”, reprezentând totodată pretextul dramatic al comediei. Formularea nehotărâtă ”o scrisoare” reprezintă banalitatea întâmplării, iar pierderea succesivă a acesteia amplifică repetarea întâmplării în contexte diferite, dar cu același efect.

Acțiunea comediei este plasată în timp și spațiu ”în capitala unui județ de munte, în zilele noastre”, totuși vag exprimate pentru a avea efect de generalizare a evenimentelor de acest fel, care s-ar putea petrece oriunde în țară.

Intriga piesei pornește de la o întâmplare banală, mai exact pierderea unei scrisori intime, compromițătoare pentru reprezentanții locali ai partidului aflat la putere și găsirea ei de către adversarul politic, care o folosește ca instrument de șantaj.

Conflictul dramatic principal constă în lupta pentru putere dată între două grupuri politice opuse: Ștefan Tipătescu, Zaharia Trahanache și soția acestuia, Zoe pe de-o parte, iar de cealaltă parte o grupare independentă reprezentată de Nae Cațavencu, un avocat ambișios și proprietar al ziarului ”Răcnetul Carpaților”. Conflictul principal are la bază contrastul dintre aparență și esență a personajelor politice, iar conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi – Brânzovenescu, care se tem de trădarea prefectului.

Tensiunea dramatică este susținută de desfășurarea evenimentelor, care în final duc către rezolvarea conflictului și oferă un final fericit piesei.

Pasul 4.
Rezolvăm punctul 3 din cerință

  • Ilustrarea temei textului dramatic studiat prin două scene/ citate/ secvențe comentate

Tema comediei ”O scrisoare pierdută” constă în satirizarea vieții publice (alegeri pentru cameră, șantaj, falsificarea listelor) și de familie (triunghiul conjugal) a unor politicieni din societatea românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea. 

Viziunea despre lume este una clasică prin critica adusă unor moravuri sociale ale vremii: imoralitate, abuz în serviciu, incultură, demagogie, parvenitism.

În primul act, pierderea scrisorii de amor s-a produs înainte de începerea comediei, astfel că expozițiunea (existența triunghiului conjugal și a unui conflict de interese între două grupuri politice) și intriga se reconstituie din replicile personajelor. Scena inițială prezintă personajele Ștefan Tipătescu și Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Cațavencu ”Răcnetul Carpaților”, și numără steagurile. Veniriea lui Trahanache cu vestea deținerii scrisorii de amor către adversarul lor politic declanșează conflictul dramatic principal.

Actul al doilea începe cu numărarea voturilor, cu o zi înaintea alegerilor. Astfel, se declanșează conflictul secundar, care expune teama grupului Farfuridi-Brânzovenescu de a nu fi trădați de prefectul Tipătescu. În acest act, apare un conflict care suprinde șantajul ca fiind forma directă de negociere între actorii politici ai piesei. În derularea acestui act, regăsim și încercările amorezilor Tipătescu și Zoe de a smulge scrisoarea șantajistului.

Actul al treilea prezintă ședința și discursurile electorale demagogice ale lui Cațavencu și Farfuridi din sala primăriei. Între timp Trahanache găsește o poliță falsificată a lui Cațavencu pe care intenționează să o folosească drept armă de șantaj. La un moment dat se anunță numele candidatului numit de la centru  în persoana lui Agamemnon Dandanache. Lucru acesta creează haos în sală, învălmășeală  în care Cațavencu pierde pălăria cu scrisoarea care este găsită de cetățeanul turmentat și predată destinatarului Zoe.

În ultimul act se soluționează conflictului inițial, scrisoarea ajungând înapoi la Zoe Trahanache. Își face apariția în scenă Agamemnon Dandanache, mărturisind că ajunsese aici printr-o altă scrisoare compromițătoare, folosită ca armă de șantaj. Piesa se încheie cu festivitatea în cinstea noului candidat ales, condusă de însuși Cațavencu.

Urmărind îndeaproape aceste 4 acte, observăm că personajele reflectă realitatea timpului în care se petrece acțiunea, conferindu-i operei apartenența la realism. Caragiale, fiind considerat cel mare creator de tipuri din literatura română expune în această comedie diverse topologii pe care le caracterizează specific, spre exemplu: tipul încoronatului sau a înșelatului, tipul donjuanului, tipul cochetei, a demagogului sau a politicianului. Personajele sunt individualizate, în principiu prin limbajul pe care îl folosesc: forme greșite de exprimare, ticuri verbale care denotă incultura, inclusiv prostia exprimată în propriile cuvinte.

Pasul 5.
Rezolvăm punctul 4 din cerință

  • susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau temă se reflectă în textul studiat

În opinia mea, ”O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale este o comedie în adevăratul sens al cuvântului, deoarece sursele comicului sunt diverse și expun intențiile autorului de a satiriza defectele unei societăți plină de moravuri, chiar în campania electorală.

Comicul de moravuri vizează viața de familie (triunghiul conjugal) și viața politică (corupția, șantajul), iar comicul de intenție este prezentat prin atitudinea scriitorului față de personaje și folosesirea auto-caracterizarii acestora prin limbaj, ceea ce întărește contrastul comic și mai mult.

Comicul de caracter cuprinde tipologiile clasice din societate și expune defectele reale ale acestora, de cele mai multe ori aceste defecte fiind sancționate prin râs de către scriitor (prostia lui Farfuridi, senilitatea lui Dandanache etc).

Comicul de nume expune originea personajelor, chiar mai mult, individualizează personajele comediei. Spre exemplu, Trahanache provide de la ”trahana”, adică o cocă moale, ceea ce denotă caracterul ușor de modelat al acestuia, La fel, Dandanache, care vine de la ”dandana”, care înseamnă boacănă, gafă și reflectă acest lucru în acțiunile stângace ale acestuia. 

Totodată, comicul de situație susține tensiunea dramatică prin întâmplări neprevăzute, cum ar fi pierderea succesivă a scrisorii, crearea confuziei sau a coincidenței.

Pasul 6.
Creăm o concluzie scurtă asupra a tot ceea ce am expus în eseu/ ce putem reține din acest comentariu

În concluzie, folosirea tuturor mijloacelor expuse mai sus, piesa provoacă râsul și atrage atenția cititorilor sau spectatorilor prin expunerea realității, într-un mod critic și satirizat. Personajele create de scriitor oferă piesei o notă atât de evidentă prin care observăm că de multe ori ”scopul scuză mijloacele”.

O scrisoare pierdută – Comentariu particularitățile de construcție a unui personaj

Redactează un eseu de 600-900 cuvinte (două-trei pagini), în care să prezinți particularitățile de construcție a unui personaj dintr-un text dramatic studiat

Cerințe

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

  • ilustrarea a patru elemente de structură și compoziție ale textului dramatic, semnificative pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, registre stilistice, limbajul personajelor, notațiile autorului etc.)
  • prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/ conflictele din textul dramatic studiat
  • relevarea unei trăsături a personajului ales, ilustrate prin două scene/ citate/ secvențe comentate
  • susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului dramatic studiat în construcția personajului ales.

Pasul 1.
Începem prin a face o scrută introducere prin care să prezentăm contextul comediei ca și operă, când a apărut și unde, respectiv o introducere despre construcția personajelor lui Caragiale.

Reprezentată pentru prima dată pe scenă în 1884, opera literară ”O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale este o comedie de moravuri, în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane autorului, fiind inspirate din lupta electorală din anul 1883.

Tema comediei înfățișează aspecte din viața politică (lupta pentru putere în contextul alegerii pentru Cameră, șantajul, falsificarea listelor electorale) și de familie (triunghiul conjugal) a unor reprezentanți corupți ai politicianismului românesc.

Un asemenea politician lipsit de scrupule este Zaharia Trahanache, unul dintre personajele comediei ”O scrisoare pierdută”, fiind realizat prin modalitățile de caracterizare specifice personajului dramatic. El este întruchipat de către Caragiale ca fiind naiv, ridicol, ticăit sau drept tipul abil, care sub masca naivității, acceptă faptul că soția sa îl înșală, doar pentru a-și păstra puterea în județ.

Pasul 2.
Rezolvăm punctul 1 din cerință

  • ilustrarea a patru elemente de structură și compoziție ale textului dramatic, semnificative pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, registre stilistice, limbajul personajelor, notațiile autorului etc.)

Titlul pune în evidență intriga și contrastul comic dintre aparență și esență. Victoria politică se obține, de fapt, prin lupta de culise, având ca instrument al șantajului politic ”o scrisoare pierdută”, adică pretextul dramatic al comediei.

Acțiunea comediei este plasată ”în capitala unui județ de munte, în zilele noastre”. Reperul spațial vag are efect de generalizare, iar timpul precizat este sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada campaniei electorale, în interval de trei zile, ca în teatrul clasic.

Subiectul, desfășurat pe parcursul celor patru acte, respectă momentele specifice evoluției sale și este determinat de intrigă: pierderea scrisorii de dragoste de la prefect de către doamna Zoe Trahanache și găsirea ei de către adversarul politic, care o folosește ca armă de șantaj. Acest fapt ridicol stârnește o agitație nejustificată. Desfășurarea acțiunii prezintă modul în care ”îndrăgostiții” și soțul înșelat răspund șantajului, precum și reacțiile celorlalte personaje în situația de criză creată. Punctul culminant, adunarea generală în care este declarat candidat Agamemnon Dandanache, este urmat de un deznodământ fericit, în care scrisoarea revine la Zoe și conflictele se sting într-o împăcare generală și neașteptată. Acțiunea și conflictul sunt folosite de dramaturg pentru a înfățișa precaritatea morală a vieții politice și familiale din vremea lui.

Conflictul dramatic principal constă în înfruntarea pentru putere politică a două forțe opuse: reprezentanții partidului aflat la putere (prefectul Ștefan Tipătescu, Zaharia Trahanache – președintele grupării locale a partidului – și Zoe, soția acestuia) și gruparea independentă constituită în jurul lui Nae Cațavencu, ambițios avocat și proprietar al ziarului ”Răcnetul Carpaților”. Conflictul are la baza contrastul comic dintre ceea ce sunt și ceea ce vor să pară personajele, dintre aparență și esență. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi – Brânzovenescu, care se teme de trădarea prefectului.

Limbajul personajelor, notațiile autorului: Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura română. Personajele de comedie sunt de regulă plate, ele aparțin tipologiei clasice, au o dominanță de caracter. În opera ”O scrisoare pierdută”, personajele se apropie de realism, fiind individualizate prin limbaj și prin elemente de statut social și psihologic. Limbajul personajelor este principala modalitate de individualizare a ”caracterelor” clasice și procedeu de caracterizate indirectă.

Notațiile autorului caracterizează personajele atât indirect, prin gesturi și mimică, cât și direct, întrucât în lista cu persoanele de la începutul piesei, alături de numele sugestive pentru tipologia comică, apare și statutul lor social.

Pasul 3.
Rezolvăm punctul 2 din cerință

  • prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/ conflictele din textul dramatic studiat

Zaharia Trahanache este tipul încoronatului simpatic pentru că refuză să creadă din ”enteres” sau din diplomație în autenticitatea scrisorii de amor și în adulterul soției sale.

Conform criticului Pompiliu Constantinescu, el reprezintă și ”tipul politic”, abil și avid de putere, fiind ”prezidentul” mai multor ”comitete și comiții” din județ și, de aceea, unul dintre ”stâlpii” locali ai partidului aflat la putere.

Pasul 4.
Rezolvăm punctul 3 din cerință

  • relevarea unei trăsături a personajului ales, ilustrate prin două scene/ citate/ secvențe comentate

Principala caracteristică a lui Trahanache este ticăiala, fapt sugerat de prenumele Zaharia, care denotă ”zahariseala”. Ca exemplu, putem aminti expresia sa ”Aveți puțintică răbdare”, rostită în rarele momente de enervare proprie sau când alții își pierd cumpătul.

”Vulnerabilul”, cum îi spun alte personaje, este calm, imperturbabil, de o viclenie rudimentară, dar eficientă. Știe să disimuleze și să manevreze intrigi politice. Când este șantajat, își păstrează calmul și răspunde cu un contrașantaj, descoperind polița falsificată de Cațavencu.

Recunoaște existența corupției la nivelul societății ”o soțietate fără moral și fără prințip va să zică că nu le are”, dar practică frauda, falsificând listele de alegeri. Nu acceptă imoralitatea în familie, susținând senin că scrisoarea de amor este o plastografie. Credulitatea exagerată poate fi pusă pe seama unei convingeri ferme sau poate fi considerată un act de ”diplomație”, prin care vrea să păstreze onoarea familiei și bunele relații cu prefectul.

Cu abilitate și fermitate îl combate pe Farfuridi și Brânzovenescu, care îl suspectau pe prefect de trădare: ”E un om cu care nu trăiesc de ieri, de alaltăieri… De Opt ani trăim împreună ca frații, și niciun minut n-am găsit la omul acesta măcar atâtica rău”. Este admirat și respectat atât de Brânzovenescu, cât și de adversarul său politic, Cațavencu care îl numește ”vulnerabilul”.

Unele indicații scenice au rol în caracterizarea directă, precizând atitudinile luii Trahanache la ședința din sala mare a primăriei: ”serios”, ”binevoitor”, ”placid”, ”râzând”, ”clopoțind”, mijloacele de caracterizare specifice personajului fiind limbajul, notațiile autorului, situațiile comice, numele.

Caracterizarea prin nume este și o sursă a comicului. Numele Trahanache este derivat din cuvântul ”trahana”, o cocă moale, ușor de modelat, deciziile personajului fiind ”modelate” de ”enteres”, de Zoe sau de către cei de la centru.

Pasul 5.
Rezolvăm punctul 4 din cerință

  • susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau tema textului dramatic studiat în construcția personajului ales.

Pentru portretizarea personajului, se apelează la diverse tipuri de comic (de caracter, de moravuri, de situație, de limbaj, de nume, de intenție), care îngroașă caracterul personajului prin acumularea detaliilor.

Trahanache face parte din triunghiul conjugal (comic de situație), însă naivitatea soțului înșelat vine în contradictoriu cu viclenia în viața politică, în care, sub aparența bonomiei senile, își ascunde atitudinea coruptă, fiind implicat în contrașantaj și în falsificarea listelor electorale (comic de moravuri).

Prin comicul de caracter sunt ironizate cele două ipostaze incompatibile ale sale: soțul înșelat este în același timp un politician abil.

Un exemplu de comic de situație îl regăsim în actul 1, în care Trahanache vine la Tipătescu, aducându-i vestea șantajului. Comică este convingerea lui Trahanache că scrisoarea de amor aflată în posesia lui Cațavencu este o plastografie și teama lui ca Zoe să nu afle de acuzațiile avocatului, pentru că este ”simțitoare”.

Pasul 6.
Creăm o concluzie scurtă asupra a tot ceea ce am expus în eseu/ ce putem reține din acest comentariu

Lumea eroilor lui Caragiale este alcătuită dintr-o galerie de personaje care acționează după principiul ”Scopul scuză mijloacele”. Zaharia Trahanache este viclean și abil, bărbatul politic ”tare” din județ, în timp ce pe plan familial este ”încoronatul” simpatic. Autorul îl ironizează puternic pe Trahanache, deoarece înfățișează un tip uman caracteristic vremii: tipul politicianului corupt, ticăit și viclean.

O scrisoare pierdută – Comentariu relația dintre două personaje

Redactează un eseu de 600-900 cuvinte (două-trei pagini), în care să prezinți relația dintre două personaje dintr-un text dramatic studiat

Cerințe

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

  • ilustrarea a patru elemente de structură și de compoziție ale romanului psihologic studiat, semnificative pentru analiza relației dintre cele două personaje (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbajul personajelor etc.)
  • prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din textul studiat
  • evidențierea, prin două episoade/ citate/ secvențe comentate, a modului în care evoluează relația dintre cele două personaje
  • susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema romanului psihologic studiat se reflectă în evoluția relației dintre cele două personaje

Pasul 1.
Începem prin a face o scurtă introducere prin care să prezentăm contextul comediei ca și operă, când a apărut și unde, respectiv o introducere despre relația dintre două personaje din operă.

Reprezentată pe scenă pentru întâia oară în 1884, opera literară ”O scrisoare pierdută” de I.L Caragiale este o comedie de moravuri, în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane autorului, fiind inspirată din lupta electorală din anul 1883.

Tema comediei înfățișează aspecte din viața politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră, șantajul, falsificarea listelor electorale) și de familie (triunghiul conjugal). Ștefan Tipătescu și Zoe Trahanache ilustrează imoralitatea vieții de familie a unor politicieni din societatea românească a vremii.

Pasul 2.
Rezolvăm punctul 1 din cerință

  • ilustrarea a patru elemente de structură și de compoziție ale romanului psihologic studiat, semnificative pentru analiza relației dintre cele două personaje (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbajul personajelor etc.)

Titlul pune în evidență intriga și contrastul comic dintre aparență și esență. Victoria politică se obține, de fapt, prin lupta de culise, având ca instrument al șantajului politic ”o scrisoare pierdută”, adică pretextul dramatic al comediei.

Subiectul, desfășurat pe parcursul celor patru acte, respectă momentele specifice evoluției sale și este determinat de intrigă: pierderea scrisorii de dragoste de la prefect de către doamna Zoe Trahanache și găsirea ei de către adversarul politic, care o folosește ca armă de șantaj. Acest fapt ridicol stârnește o agitație nejustificată. Desfășurarea acțiunii prezintă modul în care ”îndrăgostiții” și soțul înșelat răspund șantajului, precum și reacțiile celorlalte personaje în situația de criză creată. Punctul culminant, adunarea generală în care este declarat candidat Agamemnon Dandanache, este urmat de un deznodământ fericit, în care scrisoarea revine la Zoe și conflictele se sting într-o împăcare generală și neașteptată.

Conflictul dramatic principal constă în înfruntarea pentru putere politică a două forțe opuse: reprezentanții partidului aflat la putere (prefectul Ștefan Tipătescu, Zaharia Trahanache – președintele grupării locale a partidului – și Zoe, soția acestuia) și gruparea independentă constituită în jurul lui Nae Cațavencu, ambițios avocat și proprietar al ziarului ”Răcnetul Carpaților”. Conflictul are la baza contrastul comic dintre ceea ce sunt și ceea ce vor să pară personajele, dintre aparență și esență. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi – Brânzovenescu, care se teme de trădarea prefectului.

Caragiale este considerat cel mai mare cratpr de tipuri din literatura română. Dacă, în general, personajele de comedie acționează stereotip, simplist, fără a evolua pe parcursul acțiunii (personaje ”plate”), ele aparținând tipologiei clasice pentru că au o dominanță de de caracter, în ”O scrisoare pierdută” ele se apropie de realism, fiind individualizate prin limbaj și prin elemente de statul social și psihologic. Limbajul personajelor este principala modalitate de individualizare a ”caracterelor” clasice și procedeu de caracterizare indirectă.

Pasul 3.
Rezolvăm punctul 2 din cerință

  • prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din textul studiat

Ștefan Tipătescu este prefectul județului, așa cum notează autorul în lista cu persoanele de la începutul piesei, dar întruchipează, în același timp, tipul donjuanului/ al primului amorez.

Zoe Trahanache este tipul cochetei și al femeii voluntare. Unicul personaj feminin al comediei, apare ultima pe lista cu persoanele de la începutul piesei. Autorul îi fixează statutul scial prin raportare la soțul ei, Zaharia Trahanache, cel mai important om politic al județului: ”soția celui de sus”. În ciuda faptului că femeile nu aveau drept de vot la acea eopcă, Zoe îi poate manevra pe ceilalți după voința sa ca pe nște marionete, folosindu-se de poziția de primă doamnă a micului oraș de provincie. De aceea îi promite lui Cațavencu: ”eu te aleg, eu și cu bărbatul meuș mie să-mi dai scrisoarea…”.

Tipătescu aparține tipului politic, dar, spre deosebire de ceilalți, este un om instruit, educat. Imoralșitatea lui se manifestă în planul vieții de familie. Zoe și Tipătescu nu fac greșeli de exprimare, ca alte personaje ale comediei. Deși nu sunt sancționate prin comicul de limbaj ca ariviștii, amorezii sunt personaje cu carte, ironizate pentru legătura extraconjugală prin comicul de nume: așa se explică discrepanța comică dintre prenume (ceea ce vor să pară) și diminutivul familiar (ceea ce sunt) Zoe, zisă și Joițica, Ștefan, numit și Fănică.

Stâlpi ai puterii locale și prieteni cu interese comune, Ștefan Tipătescu și Zaharia Trahanache alcătuiesc un triunghi conjugal împreună cu Zoe, soția adulterină, fapt care le consolidează relația politică, așa cum soțul ”încoronat” observă cu naivitate: ”E un om cu care nu trăiesc de ieri, de alaltăieri […]. De opt ani trăim împreună ca frații, și niciun minut n-am găsit la omul acesta măcar atâtica rău.”

Pasul 4.
Rezolvăm punctul 3 din cerință

  • evidențierea, prin două episoade/ citate/ secvențe comentate, a modului în care evoluează relația dintre cele două personaje

Intriga, pierderea scrisorii de amor, declanșează acțiunile contradictorii ale amorezilor, care evidențiază raportul neașteptat dintre caracterul tare (Zoe) și caracterul slab (Fănică). Dacă prefectul Tipătescu îi cere polițaiului Pristanda arestarea lui Cațavencu și percheziția locuinței pentru a găsi scrisoarea, Zoe, dimpotrivă, ordonă eliberarea lui, iar apoi se folosește de mijloacele de convingere feminine pentru a-l determina pe Tipătescu să susțină candidatura avocatului din opoziție, în schimbul scrisorii.

Principala trăsătură a prefectului este impulsivitatea, observația făcută de Trahanache în mod direct, mai exact: ”E iute! N-are cumpăt. Aminteri, bun băiat, deștept, cu carte, dar iute, nu face un prefect.”

În fond, Tipătescu trăiește o dramă. De dragul unei femei, pe care este nevoit să o împartă cu altcineva, sacrifică o carieră promițătoare la București.

Zoe, în schimb, în ciuda văicăierilor, a leșinurilor, dar și a faptului că e considerată o ”damă simțitoare”, toți protejând-o în virtutea acestei aparente sensibilități, este în realitate ”femeia bărbată”, stăpână pe sine, care știe foarte bine ce vrea și care îi manipulează pe toți după propriile dorințe. Reușește să-l convingă pe Tipătescu să susțină candidatura lui Cațavencu, folosindu-se de ”sacrificiile” pe care le-a făcut pentru el.

Dincolo de aparențe, în cuplul pe care Zoe îl formează cu Tipătescu, femeia este polul rațional, puternic și care deține controlul asupra relației. Fiind onest politic, autocaracterizându-se ca fiind ”un om căruia îi place să joace pe față”, Tipătescu refuză inițial compromisul și îi propune Zoei o soluție disperată și romantică, arătându-se gata să renunțe la tot de dragul ei: ”Să fugim împreună…”. Zoe intervine însă energic și refuză, nevrând să renunțe cu niciun preț la poziția de primă doamnă a orașului de provincie, spunând ”Ești nebun? Dar Zaharia? Dar poziția ta?…”

De asemenea, replica sa la întrebarea lui Tipătescu prin care o întreabă dacă o iubește, aceasta spune ”Te iubesc, dar scapă-mă.”, ceea ce lămurește ipocrizia relației lor condiționate, iar caracterul slab al prefectului în relația lor amoroasă se observă în partea dinspre finalul piesei, când acesta acceptă să-l susțină pe Cațavencu de dragul Zoei.

Pasul 5.
Rezolvăm punctul 4 din cerință

  • susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema romanului psihologic studiat se reflectă în evoluția relației dintre cele două personaje

În opinia mea, urarea rostită de Cetățeanul turmentat la sfârșitul comediei ”În sănătatea Joițichii, că e damă bună”, exprimă principala calitate a personajului feminin, imortalizat de criticul G. Călinescu prin sintagma ”domina bona”.

Crispată, încpordată pe parcursul întregii comedii, Zoe devine generoasă, fermecătoare la sfârșitul piesei, când orice motiv de îngrijorare dispare, spunându-i lui Cațavencu: ”Eu sunt femeie bună… am să ți-o dovedesc. Acum sunt fericită, puțin îmi pasă că ai vrut să-mi faci rău”.

Finalul comediei aduce împăcarea ridicolă a adversarilor. Odată ce intră în posesia scrisorii compromițătoare, Zoe devine triumfătoare, se comportă ca o adevărată doamnă, își recapătă superioritatea la care renunțase pentru scurt timp, face promisiuni liniștitoare pentru ceilalți, în timp ce Tipătescu se retrage, ca și înainte, în umbra ei.

Pasul 6.
Creăm o concluzie scurtă asupra a tot ceea ce am expus în eseu/ ce putem reține din acest comentariu

Lumea eroilor lui Caragiale acționează după principiul ”Scopul scuze mijloacele”. Cuplul Zoe – Tipătescu trăiește fără mustrări de conștiință, preocupându-se doar de păstrarea aparențelor, a imaginii publice, pentru că lumea orașului de provincie are o singură pasiune, adică bârfa, care devine și un inamic de temut pentru Zoe, pe care farsa electorală o piune în pericol. Intervențiile ei dezvăluie altă față a universului caragilian: puterea pe care o are femeia voluntară. Cocheta acționează pentru propria salvare, conduce din umbră și toți îi recunosc poziția. Astfel, imoralitatea casnică (triunghiul conjugal) se îmbină cu cea politică în comedia ”O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale.

Alte articole recomandate:

Ți-a fost util articolul?


Vlad Arhire

Fondator al platformei thestudent.ro - Specialist Marketing - Content Writer. Obiectivul meu este acela de a crea cea mai mare comunitate online prin care tinerii pot accesa informație de calitate, utilă și corectă adaptată nevoilor lor.

0 comentarii

Lasă un răspuns

Avatar placeholder

Adresa ta de email nu va fi publicată.