Abuzul fizic profesor-elev sau elev-elev la școală sunt în general cele mai întâlnite forme de bullying din sistemul educațional românesc. Reprezentantul Special al Secretarului General al ONU pentru combaterea violenței împotriva copiilor, dr. Najat Maalla M’jid, a primit mai multe întrebări la prima sa vizită în România, sursa aici. Ea a întărit ideea că un profesor-agresor umilește atunci când vrea să pedepsească un copil și că aceștia „nu au idee cât de devastatoare este atitudinea lor umilitoare pentru psihicul unui copil”.
Profesorii nu sunt pedepsiți suficient
Doctorul a specificat că „este foarte important pentru o societate să se asigure că profesorul care supune un copil la rele tratamente este pedepsit corespunzător, nu doar transferat de la o școala la alta”. A mai adăugat că profesorii trebuie instruiți mai bine pentru a se preveni un astfel de comportament.
„La nivel internațional, unul din trei copii este agresat din diverse motive cum ar fi comunitatea din care fac parte, modul în care arată, situația socio-economică a familiei”, a explicat Najat Maalla M’jid.
Ce a avut de spus dr. Najat Maalla M’jid
Mai jos sunt cuvintele Reprezentantului Special al Secretarului General al ONU pentru combaterea violenței împotriva copiilor privind violența din școli:
„În primul rând, atunci când vorbim despre bullying, este foarte important să definim ce este bullying-ul. Aici există agresiunea profesor-copil, dar și de la un elev la altul și este un fenomen în creștere care a trecut de poarta școlii în online, mă refer aici la fenomenul de cyberbullying.
Să începem cu profesorii care își bat sau își umilesc în vreun fel elevii, ceea ce pentru agresor reprezintă o formă de pedeapsă. Ca societate, primul lucru pe care îl faci este să interzici bullying-ul legal, să îl treci în codul penal, pentru a avea pârghiile necesare ca să poți trage la răspundere agresorii în instanță. Desigur, legile nu sunt destul, dar sunt foarte importante.
…
În al doilea rând, copiii trebuie educați despre ce nu este acceptabil, trebuie împuterniciți, informați despre cum să procedeze, cui să raporteze abuzul, adică unei persoane independente, unui lucrător social spre exemplu. Aici este o problemă mare de încredere, trebuie să fie o persoană în care au încredere, alfel copiii nu vor avea curajul să raporteze.
Mai sunt și acele situații când copiii le spun părinților ce li se întâmplă la școală și aceștia nu îi cred. De aceea trebuie să îi înveți pe adulți ce înseamnă disciplina pozitivă. Este un proces de lungă durată care implică și programe de training pentru profesioniști.”