Oamenii în Mexic sunt de o bunătate aparte, majoritatea oamenilor pe care i-am întâlnit au fost foarte deschiși în a ne ajuta și a ne prezenta cât mai multe despre țara lor.
Încă din momentul în care am aterizat în Ciudad de Mexico am simțit că suntem unde trebuie. Pe scurt, am avut primele noastre interacțiuni cu oamenii din aeroport. Deși nu aveam un nivel de spaniolă ridicat și nici conexiune la internet să folosim Google Translate, pentru moment am încercat să comunicăm astfel încât să primim informații despre procesul de intrare în țară.
Spre exemplu, a fost un domn de la securitate care nu știa engleza, dar și-a dat interesul să ne facă rost de parola de la internet. Deși nu a obținut-o, am văzut cum s-a străduit să tot întrebe și ne-a îndrumat așa cum a putut.
Odată ajunse la securitate ni s-au verificat documentele, iar totul a fost în regulă, urmând cu adevărat să înceapă aventura.
Și a început…
După recepționarea bagajelor a urmat o perioada scurtă de timp în care a fost necesar să rezolvăm mai multe aspecte (schimbat bani, cumpărat și activat cartele, găsit autobuz). Primele două au fost cât de cât rapid rezolvate și a urmat să găsim în cel mai scurt timp autobuz, deoarece aflasem că am avea până la ora 23-24 noaptea, noi ajungând undeva la ora 22, următoarele fiind spre dimineață la 4-5 (ceea ce nu era o opțiune bună).
Primisem detalii atât de la facultatea din Mexic unde o să găsim autobuzul cât și de la profesorul coordonator, însă fiind un aeroport destul de mare și noi nu prea aveam timp, am apelat la oameni și ușor ușor am ajuns la un birou de unde era necesar să cumpărăm bilet.
Am avut norocul (ziceam noi în acel moment, dar pe parcurs am înțeles că e o țară plină de oameni minunați) să fie un angajat ce ne-a văzut agitate și după ce am luat biletul, a închis magazinul respectiv și a venit sa ne conducă la autobuz. Am alergat la propriu cu bagajele după el (unele au și căzut de grăbite ce eram ☺) și ne-a condus exact unde trebuia și chiar la timp. A urmat un drum de 2 ore 1/2 până în minunatul nostru oraș, Puebla.
Primul contact cu acest oraș a fost plin de sentimente mixte
Am ajuns într-o autogară, pe care aș putea să o compar cu un mall mai mic la noi, fiind așteptate de băiatul unui profesor universitar. A urmat drumul până la cămin ce ne-a purtat pe străzile din Puebla, iar așa cum spuneam, sentimentele au fost mixte deoarece am avut parte atat de priveliști frumoase (clădiri impunătoare, străzi ample) cât și de view-uri reale, pe străzi micuțe cu case, blocuri tipice mexicane.
Pe scurt, am ajuns la cămin, unde ne-au întâmpinat primitor un domn și o doamnă de la pază. Am fost direcționate spre cameră și din nou, deși nu stiam spaniolă, iar doamna de la pază nu știa engleza, ne-am înțeles cu ea că noi nu ne adusesem pernă și plapumă și dacă ne-ar putea ajuta. Nici acum nu știu dacă au special pentru studenții internaționali sau nu, fiindcă din ce am înțeles doar noi am primit ☺ Poate și prin faptul că am cerut, dar cine știe, oricum, a fost de apreciat.
Ziua următoare, 10 ianuarie a fost de relaxare, am descoperit puțin din zonă, urmând ca în data de 11 ianuarie să avem prima interacțiune la facultate.
Noi am ales să fim cazate în căminul universitar considerând că este o metodă ușoară și sigură pentru noi, cât și prin faptul că era aproape de universitate. Căminul este la 3 străzi distanță de facultate, undeva la 10 min pe jos, asta fiind până la corpul principal unde a și avut loc întâlnirea cu restul studenților internaţionali. Am fost întâmpinați și împărțiți pe grupe astfel încat fiecare a avut un ghid ce i-a prezentat zona. După acest tur a urmat o masă festivă și un adevărat spectacol mexican.
Următoarea zi am vizitat Puebla și Cholula (locul cu cea mai mare piramidă din lume) împreună cu toți studenții internaționali alături de Elisa, persoana ce a fost prezentă în multe din experiențele noastre și cu siguranță va fi și alături de voi. Zilele ce au urmat au fost pentru a descoperi zona, oamenii, ne-am împrieteni cu cei de la cămin și ușor ușor am început procesul de acomodare.
A început facultatea, unde am avut primul contact cu noul sistem, am fost întâmpinați de diferiți profesori din cadrul facultății ce pot să spun că ne-au oferit o siguranță aparte și ne-a rămas în minte ceea ce a spus decanul facultății, citez: “Sunteți un cadou pentru noi și pentru facultatea noastră, vă mulțumim că ne-ați ales și suntem aici pentru voi”. Ceea ce considerăm că a și făcut pe parcursul semestrului.
În perioada ce a urmat am avut parte de primul contact cu “Si Seniora Housing”, o asociație pentru studenții internaționali ce oferă atât excursii, petreceri cât și cazări.
Am participat la o primă excursie cu dânșii la Teotihuacan și Mexico City unde am fost uimite de extremele minunate ale acestei culturi. Am ajuns la piramidele de la Teotihuacan unde am urmat un proces aparte de vizită, și anume, am mers tot drumul așa cum îl făceau elevii acestei școlii a vieții pe timpuri.
Am avut parte de opriri la fiecare treaptă unde împreună cu toți cei prezenți am mulțumit și am transmis recunoștință pentru ceea ce suntem, ceea ce avem și față de cei dragi nouă, a fost momente unice și pline de încărcătură emoțională.
După această experiență am plecat spre Mexico City, unde am ajuns la vestitele bărci din show-ul America Express (deși noi atunci nu știam că e un loc unde au fost și cei din emisiune) unde am avut parte de o fiesta mexicană.
Cum spuneam, de la plâns de emoție și conectare cu sinele la un party pe barcă și abia trecuse o săptămână.
Săptămâna ce a urmat am avut primul contact cu vulcanul activ din zonă. A zis cineva VULCAN ACTIV??!! Yep, Popocatepetl, un vulcan cu o poveste aparte pe care o să o aflați odată cu Mexico Magico (o să aflați mai tarziu ce este).
Tot prin intermediul “Si Seniora Housing” am ajuns la Pachamama, un loc aparte, în mijlocul naturii, la o altitudine ridicată cu priveliște direct către vulcan. Și în acest loc am avut parte de meditații, de o mâncare și un ceai ce nu cred ca o să mai descopăr curând; totodată de oamenii minunați și am urcat pe un munte ce sincer nu credeam că se poate urca. Nu o să vă descriu priveliștea, o să vedeți pozele, dar nimic nu se compară cu a trăi experiența.
Asta a fost în mare cu săptămâna nr. 2, luna ianuarie… dar până în 26 mai?
O să vă descriem cât de pe scurt putem, astfel încât să lăsăm loc magiei din Mexic să își facă treaba odată ce ajungeți acolo.
A urmat acomodarea cu facultatea, ne-am ales cursurile, am descoperit Puebla și acum să vă trecem prin unele din cele mai intense amintiri. Am cunoscut oameni minunați, astfel încât în 16 februarie (ziua de naștere a Valentinei) eram cu grătarul pus în curtea căminului și cu mesele întinse.
Dacă vă întrebați de unde am făcut rost de un grătar la camin, spunem Ernesto și o să întelegeți exact despre ce vorbim cand ajungeți acolo (ori dacă aruncați o privire la capitolul cămin ☺)
Petrecere pe stil mexican
Am dat o petrecere minunată și am învățat că atunci când vine vorba de zile de naștere, conceptul lor de a sărbaători persoana respectivă este mult mai mult spre ideea de a oferi.
Pe scurt, sărbătoritul e pus pe un piedestal, e o zi pentru a primi nu numai cadouri, dar și surprize, e un lucru ce e necesar a fi anunțați pentru că cei din jur să aducă tort, etc, să ofere cât mai mult câtre persoană respectivă. Drept dovadă că la fiecare zi de naștere ne adunam și eram la 12 noaptea cu tort la sărbatorit și i se ofereau sărbătoritului/ei cadouri și surprize cât e ziua de lungă.
Excursii și iar excursii
Au urmat excursii oferite de către facultate, ce erau organizate lunar (da, gratuite, dacă asta vă întrebați) și totuși, noi, ca două fete dornice de a profita de această experiență am zis, noi nu mergem undeva mai la mare, la plajă?
Într-adevar excursiile din cadrul facultății au fost minunate și suntem recunoscătoare, de asemenea cele prin diferite asociații, însă erau de regulă în locuri apropiate unde aveai timp să te întorci seara în Puebla sau cel mult 2 nopți.
Nu am considerat că am avea bugetul pentru cele mai îndepărtate cu asociațiile și de asemenea erau în general în week-end, iar în momentul în care am descoperit că noi ca fete pe 8 martie suntem scutite de cursuri, ziua de 9 era de asemenea liberă, am zis să profităm de ocazie să ajungem și la plajă.
Și asta am și făcut…
Am mers la Mariana, o fată care lucrează cu Elisa, coordonatoarea Erasmus, ce ne-a ajutat mereu cu sfaturi și i-am spus gândurile noastre, iar ea ne-a sugerat Puerto Escondido. Zis și făcut, câteva ore mai târziu ne făceam bagajul, aveam bilete cumpărate și ne pregăteam de un drum la Mexico City.
A fost un drum de noapte, undeva la 7 dimineața ne aflam în Puerto Escondido, iar experiența a fost magică. Ne-a întâmpinat un aeroport micuț, asemănător unei case, am avut parte de un Uber colectiv, ce însemna un fel de Dacia papuc, acoperită, cu 2 bănci pe părți cu care am mers pe autostradă, urcându-ne cu forța mai mult pentru că era plin și chiar am stat și pe bara din spate în exteriorul mașinii ținându-ne de bară.
Am ajuns la plaje mirifice, am avut parte de înotat cu delfinii, sute chiar, am pescuit în ocean și ulterior am dus peștele la un restaurant de pe plajă unde a fost gătit.
Am petrecut o săptămână în care am avut de toate, am cunoscut oameni, chiar și 2 fetițe dintr-un oraș de lângă Puebla ce ne-au dat lecții de înot, iar căpitanul bărcii cu care am fost la pescuit și am vizionat delfinii a fost foarte respectuos și ne-a lăsat chiar să pregătim noi peștele pentru gătit.
La întoarcere spre Puebla am avut parte și de o mini-experiență America Express deoarece acest Uber colectiv cu care vă spuneam că am ajuns de la aeroport nu a fost o variantă bună pentru drumul cazare-aeroport.
Am mers o parte de drum cu el, iar la ieșirea din oraș am luat-o pe jos în speranța că o să apară un astfel de Uber sau un autobuz.
Tot mergând și văzând ca nu apare și deja cam ajungem pe autostradă, undeva la ieșirea dintr-un depozit erau două doamne ce voiau să iasă cu mașina și le-am întrebat dacă știu ceva de un transport la aeroport și din vorbă în vorbă au ales să ne ducă ele.
A fost cu adevărat un sentiment aparte.
Puerto Escondido merită 100% și ne-am întoarce și mâine. Au rămas multe activități de realizat, de la bioluminiscențe, la eliberat țestoase și multe altele (bani să ai). Excursii au tot existat, locațiile nenumărate și oamenii din ce în ce mai minunați. Cu drag vă putem povesti de toate.
Experiența din cadrul facultății
Facultatea la care am fost noi se numește UPAEP și cu siguranță o să ne amintim numele ei toată viața deoarece nu ai cum să îi ratezi prezența în orașul Puebla. De la numeroase corpuri, activități și multitudinea de studenți din zonă până la capacitatea facultății de a se face prezentă chiar și la radio, să nu mai spunem de online și acțiunile de caritate.
Haideți să le luăm pe rând.
Imaginea și modernizarea facultății sunt aspecte pe care se pune accent, fiecare corp în parte este cu săli moderne, locuri de relaxare și pază. Corpul central e un adevărat loc de a petrece timpul dintre cursuri. O să începem cu intrarea ce are un spațiu verde foarte bine îngrijit, urmând o zonă mare verde unde majoritatea studenților se relaxează pe iarbă.
Cantina, biblioteca, sala specială pentru studenții internaționali ce vor să practice spaniolă în moduri distractive, târg în fiecare miercuri cu diferite mâncăruri sau obiecte, bazin de înot, sală de fitness, sală de gaming (!), cursuri de box, baschet, teatru, dansuri latine (salsa, bachata), zumba, yoga, să mai continuăm?
Toate acestea au fost oferite de facultate, unele gratis, altele la prețuri foarte accesibile și să venim și cu un exemplu: antrenamentele de box sunt gratuite, iar pentru cursurile din cadrul facultății de arte plătești în jur de 100 de euro pe tot semestrul.
Studenții pot chiar să învețe să cânte la un instrument. Unul dintre cursuri la alegere poate fi gratuit dacă locuiești la cămin. ☺
Noi am avut norocul de a fi prezente în momentul în care se aniversau 50 de ani de UPAEP și am putea spune că ne-au fascinat cu implicarea față de marcarea momentului, pe scurt am avut parte de un festival mai micuț, cu diferite activități, mâncare, muzică, spectacole, cam ca la un iarmaroc 😀 doar că pe lângă artificii la final s-a împărțit și tort.
Că veni vorba de tort, să mai spunem că am gătit pentru prima dată într-o bucătărie profesională, chiar de 2 ori, tot în cadrul facultății? Asta fiind spus ne duce direct cu gândul la GLOBAL CREW.
Integrare ca la carte
GLOBAL CREW este ceea ce am crezut pentru început că se rezumă doar la câteva persoane desemnate să ne prezinte facultatea și s-a sfârșit cu o masă festivă, cu lacrimi și premii.
O să vă povestim doar în mare pentru a va lăsa pe voi sa trăiți cu adevărat ceea ce înseamnă această experiență.
Așadar, a început cu realizarea unor echipe, au urmat o serie de excursii, concursuri, poze, petreceri, gătit sarmale pentru facultate și s-a sfârșit pentru noi prin a câștiga locul 3 la concursul final, ceea ce a adus o experiență ce o ținem minte până în cel mai mic detaliu.
Tot ce putem spune e ca oamenii implicați în această asociație au însemnat familie pentru noi, au fost acolo și au făcut totul mai deosebit, unic, nu degeaba ultima întâlnire a fost plină de emoții pentru toți cei prezenți.
Dar, să trecem și la lucruri mai serioase…
Cursurile din facultate
Cursurile sunt de 90 de minute, dar real vorbind se cam terminau după 60 de minute (pentru a avea timp să ajungem la următorul curs, nefiind pauze dedicate în acest sens). Am ales cursurile încă înainte de plecarea în Mexic, dar odată ajunse se dedică 2 săptămâni pentru studenți astfel încât să meargă la cât mai multe cursuri pe care le-ar dori și la finalul acestor 2 săptămâni aleg fix cursurile cu care își doresc să rămână.
În tot acest timp profesorii explică ceea ce se va învăța în acel semestru și cum se va evalua.
Universitatea din Puebla are cursuri special create pentru studenții străini și e de menționat „Mexico Mágico”, care deși ne speria la gândul că va fi predat în spaniolă, ne-a ajutat enorm să înțelegem oamenii și Mexicul per total.
Ca sistem de notare pe durata semestrului sunt câte 3 examene din care se face media la finalul semestrului, deci nu este doar o singură sesiune, ci 3 mai mici printre care se mai realizează teme/proiecte.
A sunat mult pentru noi, sincer..
Sunt și cursuri de spaniolă pe diferite nivele, începător, mediu, avansat, deci dacă nu știi spaniolă, poți învăța acolo și garantat la finalul celor 5 luni vei putea purta conversații în spaniolă.
Viața la cămin
Pentru noi varianta cea mai bună de cazare a fost la căminul universității fiind și foarte aproape de universitate. Noi am plătit cazarea pentru întreaga perioadă atunci când am ajuns, dar se poate plăti și lunar, cca. 218 euro.
Aici ne-am întâlnit a doua familie cum ne spuneam deoarece toți eram studenți internaționali și astfel am descoperit împreună cum este mutatul într-o țară străină și integrarea într-o nouă comunitate. Când am ajuns acolo noi eram singurele persoane care nu vorbeau spaniolă, dar ne-am împrietenit repede cu alți studenți și am devenit vorbitoare de spanglish ☺, astfel reușeam și noi să comunicam mai ușor.
Alte informații legate de cămin foarte importante sunt legate de cameră, aici sunt camere de două persoane cu baia comună pentru tot palierul. Am avut o bucătărie comună în care puteam să mergem să gătim ori de câte ori aveam nevoie iar legat de spălatul hainelor nu erau mașini de spălat la cămin, ci facultatea avea un contract cu o spălătorie care venea la facultate și ridica hainele.
Noi nu am folosit serviciile acestei spălătorii deoarece nu aveau servicii de calitate, ci am găsit noi o altă spălătorie care era foarte aproape de cămin.
Pe toată perioada în care noi am fost cazate acolo în fiecare luna era organizată o întâlnire cu toți studenții cazați, iar fiecare întâlnire avea o anumită temă în funcție de evenimentele din calendar.
De exemplu, se organizau petreceri de ziua îndrăgostiților, foc de tabără, anumite activități de ziua copilului și s-a organizat chiar și o gală. Toate aceste întâlniri au format o conexiune mai puternică între noi.
Mâncarea din Mexic
Mâncarea în Mexic este foarte diferită față de ceea ce avem noi acasă. Mâncarea caracteristică mexicanilor este tacos și alte preparate pe baza de porumb și carne. Iar noi pentru prima dată am încercat tacos, am fost la prima tarabă pe care am văzut-o și am mâncat tacos cu carne, ceapă, coriandru, jalapeños și lipie din făină de porumb.
Nu prea a fost pe gustul nostru, dar după am făcut anumite combinații, am înlocuit lipia din făină de porumb cu una din făina de grâu și am eliminat coriandrul, apoi a fost delicios.
Recomandarea noastră este că atunci când mergeți prima dată în Mexic să începeți doar încetul cu încetul să mâncați mâncarea de acolo pentru că de obicei este foarte picantă. Noi în prima lună ne-am gătit singure, a fost destul de costisitor deoarece am cumpărat toate ustensilele, apoi am îndrăznit să mâncam la cantina universității și așa am continuat până la finalul semestrului.
Mâncarea de la cantină a fost destul de sănătoasă pentru că avea în fiecare zi un meniu diferit, o supă și fel doi care era foarte bine proporționat, atât carne cât și leguminoase. Tot aici la cantină sunt multe variante de gustări și sucuri sănătoase, deci aveți din ce alege.
Locuri de vizitat
Mexicul este un loc al contrastelor, de la plaje minunate la munți stâncoși, locuri verzi care efectiv par ireale de te gândești că ai ajuns într-o altă țară, nu tot în Mexic și îți dai seama că este o adevarată binecuvântare că poți să experimentezi astfel țara asta mare.
Primul loc pe care eu și Crina l-am vizitat a fost piramida Teotihuacan, numită și piramida Soarelui, pentru mine a fost divin să cunosc cultura oamenilor care au trăit acolo pentru că la început încă eram speriată de faptul că sunt la 8000 de km distanță de casă, dar acolo am văzut că merită să fiu plecată de acasă și să îmi dau șansa de a mă bucura de locul respectiv.
În caz că vă gândiți dacă merită sau nu să studiați într-o altă țară, vreau să vă spun apăsat că merită, la început poate fi puțin dificil dar în timp îți dai seama că ai luat cea mai bună alegere pe care o puteai lua.
După aceea am vizitat Pachamama, un loc absolut divin care este în apropierea Pueblei și trebuie neapărat văzut, v-a spus și Crina mai sus despre asta. Un alt loc vizitat de noi este răul Tolantongo, un rău termal cald și de o culoare turcoaz deschis pe care eu personal nu am mai văzut-o niciodată. Apoi am fost la Puerto Escondido, un loc minunat.
Ultimul loc în care am plecat doar eu și Crina a fost Cancun, ni s-a părut extrem de diferit fața de orașele cu care eram noi obișnuite în Mexic, aici am gasit zona hotelieră a Cancunului care era waaaw, cu niște hoteluri imense și extrem de mulți clienți nord-americani.
Am stat câteva zile pe plajele din Cancun unde nisipul era alb și fin iar apa perfectă și după câteva zile am plecat pentru o zi pe Isla de las Mujeres (aici am ajuns cu un ferry, poți să îți iei bilete dus-întors, aceste feriboturi sunt din oră în oră) aici am luat insula la pas până am ajuns la una dintre cele mai frumose plaje de aici, plaja Norte, o plajă cu o apă de un turcoaz deschis perfect.
După această zi am luat un autobuz spre Playa del Carmen în care aveam de gând să ne bucurăm de plajă doar că nu a fost așa pentru că aici plaja era plină de alge aduse de mare, așa ca ne-am bucurat plimbându-ne și mergând în magazinașe de suveniruri.
A doua zi am plecat spre Tulum unde aveam să vedem zona arheologică Tulum care este cel mai important oraș Maya din zona Quintana Roo pentru ca ulterior să mergem la Chichen Itza unde se află piramida Kukulcan, aici aflând istoria piramidei. În trecut mayașii foloseau această piramida ca pe un calendar, am avut un ghid care ne-a povestit în amănunt istoria locului.
Tot în apropierea piramidei sunt și „cenote”, acestea sunt locuri create natural în interorul pământului, cu apă în care oamenii merg să înoate și să se relaxeze.
Am uitat să menționez faptul că după Tulum ne-am întors în Playa del Carmen de unde am luat feribotul înspre Insula Cozumel, unde am avut parte de o experiență uimitoare, am făcut pentru prima dată în viața noastră snorkeling și am văzut pești, steluțe de mare și pisici de mare – pe unele le-am și atins, a fost magic.
Iar la final ne-am întors în Cancun unde ne-am mai bucurat pentru câteva zile de plajă. Și așa ne-am petrecut noi vacanța de Paste, a fost o experiență de neuitat.