Știai că o recomandare este exact lucrul de care ai nevoie atunci când îți dorești foarte mult să obții un loc de muncă, un loc la facultate sau într-o organizație? Este bine să ai o recomandare pregătită oricând deoarece nu știi niciodată când se ivește o oportunitate în viața ta!
Indiferent că este o recomandare scrisă pe hârtie, într-un document online, postată pe profilul de LinkedIn sau că este făcută verbal atunci când ai nevoie de ea, ar fi bine să te asiguri că faci rost de ea. Aceasta poate să te poziționeze mult mai bine decât contra-candidații tăi.
De multe ori, CV-ul însoțit de scrisori de recomandare și o scrisoare de intenție este cel mai apreciat lucru de către angajatori sau recrutori.
Ar trebui neapărat să ții cont de acest sfat, ca să nu pățești ce am pățit eu…
Am omis în repetate rânduri să cer o recomandare
Am fost student și am muncit în ultimii cinci ani în mai multe locuri, dar n-am cerut nicio scrisoare de recomandare. Nici nu mi-a spus nimeni că pot face asta, dar nici eu nu m-am gândit..
Asta s-a întâmplat până la un anumit moment, când am aplicat pentru un post la o companie mai mare din străinătate și am văzut că printre cerințele de recrutare era scris așa: ”o scrisoare de recomandare din partea unui cadru academic” + ”o scrisoare de recomandare de la ultimul loc de muncă sau internship”.
Eh, m-am oprit în acel moment și mi-am dat seama că am fost fraier.. Am fost fraier pentru că nu am știut și eu să cer o scrisoare de recomandare după ce am plecat dintr-un anumit loc, cum ar fi facultatea, Erasmus sau de la ultimele locuri de muncă.
De ce în acest moment cer o scrisoare de recomandare imediat după ce îmi închei activitatea?
Spuneam mai sus că am avut nevoie pentru un job fain de două scrisori de recomandare, semnate și ștampilate de către persoana care le-a scris. Cu toate că am cerut acest lucru, mi-am dat seama că să cer o scrisoare de recomandare după doi ani, este un pic cam târziu.
De ce a fost prea târziu?
A fost târziu deoarece relația mea cu cel mai bun profesor al meu se stinsese.. Într-un fel, îmi era jenă să-i scriu, gândindu-mă că la câți studenți are, probabil că nici nu mă mai ține minte. Și dacă mă mai ține minte după față, poate că nici nu-și mai amintește cum mă cheamă.
Da.. am greșit că nu i-am cerut o scrisoare de recomandare exact după ce am terminat facultatea, ca să fiu acoperit. Am greșit și pentru că nu am cerut măcar de la ultimul loc de muncă pentru că încheiasem contractul în relații bune.
Când am cerut pentru că aveam nevoie urgentă, fostul șef era plecat prin țară și mi-a spus că îmi răspunde când revine.. Da, uite așa am dat cu piciorul unei oportunități..