De-a lungul timpului, de-a lungul vieții de student, am rămas cu un multe întrebări fără răspuns în ceea ce privește activitățile, materiile, modul de predare al facultății la care am studiat.
De asemenea, pe lângă întrebările și părerile mele destul de pașnice, am auzit și altele mult mai agresive la adresa facultăților din România, venite chiar de la oameni mai avizați, oameni care se confruntă direct cu rezultatele livrate de acest sistem.
Oricum, până la momentul în care ne vom bucura de schimbarea mult dorită, dar și de adaptarea la noile condiții profesionale, mi-ar plăcea să fac un exercițiu de imaginație, astfel încât să schițez conceptul facultății ideale din România, după viziunea mea.
Părerile asupra acestui subiect sunt super personale și nu sunt neapărat corecte, dar reflectă experiențele mele desfășurate prin Europa cu burse Erasmus, precum și din poveștile auzite de la colegii mei plecați cu astfel de burse sau ale altor colegi din țări precum Suedia, Italia, Olanda sau Germania.
Corect, la prima vedere am putea spune că se întâmplă asta deja. Din experiența mea, sunt de părere că facultatea se concentrează asupra nevoilor studenților doar parțial, iar actualizarea acestui focus se întâmplă foarte rar.
Mediul profesional se schimbă foarte repede, tehnologia avansează constant, dar programele de studiu nu reușesc să țină pasul cu aceste tendințe, Indiferent de domeniul pe care îl vizăm.
Când mă refer la nevoile studenților, pun în prim plan nivelul de pregătire/ competență pe care îl avem la momentul terminării facultății și gradul în care acest nivel de pregătire ajunge să se potrivească cu cerințele joburilor din domeniu.
Am observat că angajatorii nu mai consideră facultatea relevantă pentru multe poziții, iar joburile pe care reușim să le obținem la diverse companii sunt entry-level, unde noi suntem luați de la 0 și instruiți de 100 de ori mai eficient pentru a ajunge specialiști într-un timp relativ scurt.
Așadar, dacă este vorba așa, de ce avem nevoie de 4 ani de studiu? De ce atâtea eforturi, presiuni și timp pierdut, ca să ajungem la un job în care o luăm iar de la 0? Cu părere de rău, rar mai văd studenți (cu excepția unor profiluri), care să câștige un job datorită abilităților învățate în facultate.
✅ În facultatea ideală, am terminat facultatea și am oportunități deschise de alegere a unui loc de muncă în domeniu.
La mine la facultate se făcea practică timp de 3 săptămâni în toți cei 3 ani de studiu. Trei săptămâni în care, dacă nu îți găseai tu o companie mai decentă, te pricopseai cu un stagiu de practică oferit de un partener al facultății de care fugea toată lumea.
3 săptămâni de practică în 3 ani de studiu, timp în care nu reușești să înveți mai nimic, ce să mai vorbesc despre aplicarea cunoștințelor din facultate.. Totul se sfârșește cu un proiect de 5 pagini, povestit ca la clasa a V-a, răsfoit un pic de profesorii deja sătui de aceleași povești și care, în unele cazuri nu ar da doi bani pe practica ta inutilă, dar îți oferă un 10 (chiar dacă activitatea ta de practică este inventată, doar printată și semnată)..
Aș vedea facultatea ideală cu mai multe sesiuni de practică obligatorii, cu parteneri bine evaluați și dornici să rămână în contact cu studenții. Mi-aș dori ca seminariile să fie mai concentrate pe proiecte practice, indiferent cât de banale ar fi ele. Mi-ar plăcea să văd studenții puși în postura de a veni cu produse/ servicii bine gândite, cu idei transformate într-un rezultat, prin intermediul acestor seminarii.
Mi-ar plăcea să văd mai multe soft-uri integrate în platformele noastre de e-learning, mai multe informații din mediile profesionale, mai multe oportunități oferite de firmele partenere. Este interesant cum, la un număr de peste 3 000 de studenți la o facultate, să fie doar 5-10 firme care oferă oportunități pentru studenți, fiecare cu un număr nesemnificativ de locuri.
✅ În facultatea ideală, am dobândit abilități și experiență practică care mă ajută să mă angajez atunci când termin facultatea.
Acesta este un subiect care întotdeauna îi supără și intrigă pe unii profesori: ”Cum să vină un student să spună că nu ne facem treaba bine!?”. Ei bine, din punctul acesta de vedere, probabil că doar profesorii care nu reușesc să treacă de acel nivel de superioritate și de intangibilitate se vor resimți.
Sunt foarte recunoscător pentru toți profesorii din facultate care ne-au ajutat cu sfaturi, care ne-au împărtășit povești și experiențe inspiraționale, care au organizat proiecte și evenimente cu scopul de a ne lumina, și care, de altfel, au reușit să treacă linia aceasta de distanțare față de studenți.
Totuși, mai este de muncă până să echilibrăm balanța, iar acesta este motivul pentru care mi-aș imagina eu facultatea ideală cu profesori în rol de pedagogi și mentori, care nu mai vin la școală să predea an de an aceleași informații, aceleași rânduri cu aceleași pauze în dictare..
Mi-ar plăcea să vin la facultate să pot dezbate subiecte interesante, să pregătim noi, în calitate de studenți, subiecte relevante pentru curs, să ne documentăm, iar la școală doar să dezbatem sau să facem studii de caz. Mi-ar plăcea ca profesorul să îmi dea de lucru, de citit, de prezentat, să-mi dea feedback în loc de acele puncte în plus sau note la un examen.
Mi-ar plăcea ca atunci când viața mea alternează între facultate și loc de muncă, profesorul să nu mă evalueze pentru faptul că nu am reușit să trec prin toată materia pe care a predat-o, ci să încerce să descopere în procesul de evaluare, ca un bun pedagog, și alte abilități de-ale mele.
✅ În facultatea ideală, Îi mulțumesc profesorului meu că m-a ajutat să-mi pun în valoare abilitățile, precum si pentru faptul că m-a îndrumat pe acest drum
Bineînțeles că urma să vorbesc și de studenți, doar n-om fi noi ușă de biserică. Avem, poate, o jumătate din vina acestui nivelul scăzut de calitate al mediului universitar pe îl reprezentăm, dar și blamăm. Avem și noi mult de lucru la sistemul de valori după care ne ghidăm, la nivelul de responsabilitate de care dăm dovadă, la nivelul de implicare pe care îl arătăm la școală.
În viziunea mea, facultatea ideală are studenți care se ghidează după valori asemănătoare, care respectă cultura organizației, care nu ocupă locurile pe scaune degeaba, lăsând pe dinafară alte persoane mult mai dornice de a învăța.
Aceeași viziune a mea îmi arată că în facultatea ideală nu mai există studenți care se ascund după deget, foarte puțini sunt aceia cărora le este frică să răspundă, și lipsesc cu desăvârșire cei care nu pot vorbi coerent și nu pot respecta un angajament.
În facultatea ideală, studenții vorbesc mai mult decât profesorii, pun mai multe întrebări decât profesorul, își răspund și dezbat între ei, au inițiative și devin recunoscuți și căutați de companii încă de la începutul anului terminal.
Studenții ideali nu mai scriu după dictare, nu mai au nevoie să facă poze pentru copiuțe, deoarece examenele sunt doar un mod de a arăta cât de multe au învățat pe parcursul anilor.
✅ În facultatea ideală, învățăm unii de la alții și facem parte dintr-un mediu competitiv care ne motivează să ajungem la standardele celor mai buni studenți
Este amuzant cum tinerii aplică la 4-5 facultăți din domenii diferite, pe principiul că dacă nu intră la prima, sigur nimeresc un loc la o facultate dintre celelalte patru. Oriunde ar rămâne, e bine că e. De ce? Pentru că e mai bine să fie, decât să nu fie.
Interesant punct de vedere. Acesta este unul dintre motivele pentru care avem un nivel scăzut al calității nivelului superior, datorat în mare parte accesibilității programelor de studiu. Competiția este într-adevăr mare, dar nici mediile cu care se intră la facultate nu sunt de aplaudat, mai ales dacă admiterea este făcută pe bază de dosar.
Un 6 muncit, obținut după o evaluare serioasă (prin care s-a văzut nivelul de înțelegere a unor concepte, nivelul inteligenței, capacitatea de a vorbi și scrie corect) mai treacă meargă. Dar un 6 făcut cu jumătate din media anilor de liceu și jumătate din media de la bac, n-aș vedea neapărat cea mai corectă admitere într-un nivel superior.
✅ În facultatea ideală admiterea este mai grea și înțelegem că nu suntem pregătiți cu toții să facem facultate. Cel puțin, nu în acest moment.
Facultatea ideală românească pe care mi-am imaginat-o are doar conceptul îmbunătățit, precum și concepția celor care fac parte din ea. Nici măcar nu îmi imaginez o facultate super tehnologizată, cu dotări în toate sălile de clasă sau cu conexiune la internet în tot spațiul.
Lucrurile acestea deja le avem la nivel individual, iar abilitatea noastră de studenți descurcăreți ne ajută să ne descurcăm foarte bine cu ce avem. În schimb, ce nu avem este un sistem sănătos, un concept meritocratic și motivant.
Oricum, sunt sigur că mediul universitar din România se va îmbunătăți treptat. Simt că ceea ce se întâmplă astăzi pe piața muncii va ridica un semnal de alarmă, din moment ce cursurile profesionale/ certificările din mediul online devin tot mai atractive și eficiente, dar și apreciate de către angajatori.
Cum ar arăta facultatea ideală în viziunea voastră? Ce ați schimba/ adăuga/ contesta la modul în care mi-am imaginat-o eu?